Uităte de mine pentru totdeauna
Uităte că ai avut o fiică, spuse, parcă tăiată de gât, fiica mea Călina.
Totul se înălța cu paşi de cai. Îmi era milă de copil și de fostul soţ, Ion.
Eram văzuţi ca o familie cinstită, cu dragoste, înţelegere, sprijin. Întro clipă totul sa prăbuşit.
Călină abia împlinise cincisprezece ani, vârsta grea. Şi tata plecase la o altă femeie! Cum să înţelegi, cum să accepţi? Călina alunecă pe o pantă alunecoasă. Companii dubioase, băieţi suspecti, băutură
Şi eu eram pierdută. Ce să fac cu soţul întors? Să-l alung sau să-l iert? Iertu, dar cum să trăiesc mai departe, suspicioasă la tot cel înconjoară? Nici un răspuns.
Mihai ştia să iubească. Ne cunoascem încă de la şcoala elementară. El era fermecător, îţi putea tăia respiraţia. Mam îndrăgostit de el până la urechi. Un alt bărbat nul luăm în seamă. Mihăi şi doar el!
Mama şi tata aprobare: Nu găseşti un ginere mai bun. A fost o nuntă superbă, deacord cu tot ceți rămâne în memorie.
A început viaţa de zi cu zi. Mihai mereu voia să o împodobească. Încă mă întorceam de la muncă şi patul nostru de căsătorie era acoperit cu petale de trandafiri. Mă miram.
De ce această frumuseţe? îl sărut pe obraz.
Îţi aduci aminte, Maria? În ziua aceea mam aşezat la banca ta şi neam cunoaşcut mai bine râse Mihai.
Doamne! Numai spune poveşti! îi răspund, dar sufletul îmi tresare. Aşa îşi aminteşte bărbatul, din cele mai neînsemnate clipe.
Mihai se întoarse din delegaţie cu o grămadă de creme de faţă.
Maria, mau informat despre fiecare borcan şi tub de scrub. Lăsăţi tigăile şi cratiţele, vreau o soţie îngrijită, nu o bucătăreasă îşi aşeză Mihai pe canapea lângă el.
Trecuseră zile şi Mihai rămânea blând, grijuliu, atent. Mă mândream cu soţul meu. Călina îl adoră. Aveam un mic business de familie, lucrurile mergeau bine, nu ne lipsea nimic. Trăieşte şi bucurăte, era deviza noastră.
A trebuit să ne mutăm în alt oraș, în capitală. Acolo se deschideau noi perspective, profitabile. Am lăsat tot ce aveam şi am plecat să cucerim noi orizonturi. Afacerea creştea, se extindea. Am întâlnit o tânără de afaceri, cu propria firmă, pe AnaLia. Am legat parteneriate. Dacă aş fi știut cum sa terminat, nu înaș fi întors spatele.
Totul părea splendid. Împreună cu Mihai am hotărît să lărgim familia, să așteptăm al doilea copil. Naivi
Întro zi Călina a venit de la şcoală şi a întrebat cu grijă:
Mama, e sigur că tata e în delegație?
Desigur, şi ce ar fi altă variantă? răspund fără ştire.
Doar că Vasilica la văzut la supermarket. Probabil sa înşelat, a şoptit Călina şi sa retras în camera ei.
Mam gândit la Vasilica, prietena Călinei, care nu ar fi putut să confunde pe Mihai cu altcineva. Am sunat-o:
Alo, Vasilica, ce faci? Ai întâlnit pe unchiul Mihai la supermarket? Nu pot să-l contactez! întrebam, cu un aer de viclenie.
Da, măicuţă, lam văzut. Unchiul Mihai era cu o fată, se îmbrăţişau şi chicoteau în hohote mia descris Vasilica, în culori vii.
Între timp, Mihai era încă la a cincea zi de plecare. Am aşteptat finalul poveştii.
Trei zile mai târziu, Mihai a venit, obosit dar vesel.
Cum a fost delegaţia? am început să învârt discuţia.
Bine, a răspuns scurt.
Ştiu tot, Mihai! Nu a fost nicio delegaţie! Mintesti! am strigat.
De ce crezi așa? la respins Mihai.
Am găsit martori ai minciunii tale, am replicat.
Maria, hrăneştel pe drum, apoi nu te mai supăra a făcut glumă Mihai.
Vreau să fie doar o glumă, o întâmplare fără sens, dar simt adevărul. Nu am îndoială. Cum a fost posibil să pierd bărbatul iubit, să nu-l supraveghez? Între noi a rămas un gol de neînţeles, tensiune, nevorbire.
Călina bănuia că lucrurile nu merg bine în familie. Copiii simt imediat schimbările dintre părinţi.
Eu nu voiam să-l cercetez pe Mihai, să sap în lenjeria murdară. Ce va fi, va fi. Îi era clar că Mihai nu va părăsi casa, ştiind că eu eram însărcinată.
Dar sa întâmplat ceva irevocabil. Am fost transferată la Ambulanţa şi dusă la spital. Am ieșit fără copil. Un avort spontan, doctorul a explicat cu stresul suprapus. Parcă eram un fir electric descoperit.
Mihai sa desfăcut. A plecat la AnaLia, încă tânără şi îndrăzneață. Rămăsesem eu şi Călina singure, plângând și plângând. Pământul se clătina sub noi. Viaţa părea fără sens. Dacă nu ar fi fost Călina, aş fi renunţat la viaţă.
Miam imaginat cum ar suferi Călina singură, cum ar încărca un suflet copilăresc cu durere. Mulţumesc fiicei mele că nu ma lăsă să păcătuiesc. Călina, văzândumă căzută, a încercat să fie lângă mine. Neam apropiat enorm în acea perioadă dificilă.
Călina a încetat treptat să se agite, să se agite. Trebuia să-şi salveze mama. Am învăţat să respir din nou, să comunic cu oamenii.
După doi ani, fostul soţ, Ion, a apărut. Nu-l puteam privi. Ma scândeau. Mihai îi provocase prea multă durere fiicei şi mie. Nu era de iertat.
Am lăsat pe totul un călător rătăcit în casă. Ceva să spună? Ceva să ne ofere? Numai Călina nea legat acum. Totul a curat, ca nisipul în vânt. Stam, tăcem, ca străini şi mut.
Cum trăiţi, Maria? întreabă Mihai, ca un prost.
Ce te interesează? Cei trezeşti din trecut? răspund ironic.
Călina e acasă? pare că Mihai căuta sprijin în fiica lui.
Călina, nevoind, a ieșit din camera ei, a încrucișat braţele pe piept şi la privit pe tatăl ei cu dispreţ.
Călina, draga mea, iartă-mă, te rog! Mihai părea neajutorat.
Uităţi că ai avut o fiică! Călina sa retras în camera ei.
Mai vrei să repeţi? am batjocorit pe fostul soţ.
Mihai a plecat.
Prietenii noştri comuni miau spus că amanta lui Ion a furat tot businessul lui, la lăsat fără nimic. De aceea venea la noi, sperând că îl vom ierta.
Au trecut trei ani. Călina studia la universitate, eu lucram întro companie mare. Era liniştea noastră, fără pasiuni şi suferinţe. Un calm deplin.
Visam din nou la planuri imposibile. Voi căsători Călina cu un băiat bun, să aştept pensia, să cumpăr un căţel sau un pisoi şi să îngrijesc cu drag de animalul mic. Cemai mai trebuia pentru fericire? Aveam 37 de ani.
Destinul mia zâmbit.
Pe firma veniseră delegaţii din Turcia. Un turc, pe nume Făltic, ma copleșea cu atenţie. Bombarda cu complimente, îmi aducea iarbă verde, mă învăluia în blândeţea lui. Mam lăsat pradă sorții.
Făltic era un aristocrat neconvenţional, inteligent, frumos ca o frunză de măslin, cu maniere fine. Ne căsătorim curând.
Făltic ia cucerit pe părinţii mei. Mama şi tata au fost şocaţi la început de un ginere străin, dar el lea oferit bucate turceşti, glume fine, îi invita în Ankara, iar ei au binecuvântat căsătoria noastră.
Binecuvântarea fiicei mele conta mult. Mă pregăteam să mă mut cu el în ţara lui. Călina, privindmă fericită şi îndrăgostită, a aprobat.
Mamă şi Făltic, să fiţi fericiţi pentru totdeauna!
Timpul a trecut, Călina iertă pe tatăl său rătăcitor şi chiar la invitat la nunta ei
