Uităte de mine pentru totdeauna.
Uitate că am avut o fiică mia spus, ca să nu mai am să aud de ea, fiica mea, Anca.
Totul a ajuns să se destrame în câțiva pași. Mă păteam atât pe Anca, cât pe fostul soț.
Era o familie respectată în satul nostru: iubire, înțelegere, sprijin. Dintrodată, totul sa nărâit.
Anca abia împlinise cincisprezece ani, o vârstă de tranziție. Și, deodată, tatăl pleacă cu o altă femeie! Cum să înțelegi, cum să accepţi? Anca a început să se lase în jos. Prieteni dubioși, băieţi suspectaţi, băutură
Și eu nu știam ce să fac cu soțul întors. Să-l alung sau săl iert? Dacă îl iert, cum să trăiesc în continuare, mereu suspicioasă? Răspunsuri nu aveam.
Mihai, soțul meu, știa să iubească. Ne cunoascem de pe băncile școlii. Îmi făcea curte cu stil, mă făcea să mă pierd în visuri. Încă de pe primul moment am crezut că el este singurul. Mama și tata au aprobat alegerea mea: No să găseşti un ginere mai bun.
Nuntă am organizat ca în poveşti, să ne rămână în memorie toată viaţa.
Au venit zilele de rutină. Mihăiţă mereu voia să le înfrumuseţeze. Încă de la birou, intram acasă și găteam patul de nuntă presărat cu petale de trandafiri.
De ce toate astea? iam sărutat obrazul.
Îţi aminteşti, Ancuţa, ziua când mam așezat lângă tine la școală? râde el.
Nu mă păcăleşti! răspund eu, dar în suflet îmi zâmbeşte. E așa cum îşi aminteşte chiar şi el micile momente. Un soț de aur.
Mihăiţă sa întors dintro delegație cu sticle de creme de faţă.
Ancuţa, am citit fiecare ambalaj, fiecare tub, și îţi voi explica tot. Lasă tigăile, nu mai fi bucătăreasă. Vreau o soție îngrijită, nu o chefdegătit mia zis, aşezândumă lângă el pe canapea.
Timpul trecea, el rămânea blând, grijuliu. Mă mândream cu el. Anca îl adoră.
Aveam o afacere de familie, mergea bine, nu ne lipsea nimic. Viaţa era o simplă plăcere.
A trebuit să ne mutăm în București, în capitală, să căutăm noi oportunităţi. Am lăsat tot ce aveam şi am pornit spre noi orizonturi. Totul curgea lin, afacerea se extindea. Am cunoscut o tânără antreprenoare, Irina, cu firma ei. Am încheiat un parteneriat. Dacă aş şti cum se va termina, naş fi îndreptat niciun ochi spre ea.
Dar atunci totul părea perfect. Mihăiţă şi cu mine am decis să adăugăm un al doilea copil. O idee naivă, dar plină de speranţă.
Întro zi, Anca a venit de la şcoală şi a întrebat:
Mamă, e sigur că tata e în delegație?
Desigur, nu există alte variante iam răspuns fără să ştiu.
Pentru că Vica la văzut în supermarket. Poate sa înşelat a adăugat şi a plecat în camera ei.
Vica, prietena lui Anca, nu ar fi confundat pe Mihăiţă cu altcineva. Era o vizită frecventă la noi.
Am sunat-o pe Vica:
Alo, Vica! Ai întâlnit pe unchiul Mihăiţă la supermarket? Nu reuşesc să-l sun.
Da, mătuşă Măria, lam văzut cu o fată, se îmbrăţişau şi chicoteau mia povestit Vica în detaliu.
Mihăiţă era încă plecat de cinci zile. Am decis să aştept.
După trei zile, Mihăiţă sa întors, obosit, dar cu zâmbetul pe buze.
Cum a fost delegaţia? am început să-l întreb.
Bine, răspunde el scurt.
Ştiu tot, Mihăiţă! Nu a fost deloc delegaţie! Mai minţit! am strigat.
De ce spui așa, Ancuţa? a încercat să se apere.
Am găsit martori ai minciunii tale iam replicat.
Ancuţa, dăi de mâncare mirelui de pe drum şi apoi nu te mai supăra a întors el în glumă.
Miam dorit să fie doar o glumă, un accident, o prostie. Dar simţeam adevărul. Cum am putut să nu observ, să nu protejez pe cel pe care îl iubesc?
Tensiunea a crescut. Anca ştia că ceva nu e bine. Copiii simt mereu schimbările dintre părinţi.
Nu voiam să-l confrunt pe Mihăiţă, să sap în trecutul nostru. Ce va fi, ce nu, nu ştiam. Ştiam totuşi că nuva pleca, că ştiu că sunt însărcinată.
Apoi, Ambulanţa ma dus la spital. Am ieșit fără copilul pe care speram să-l am. Un avort spontan, din cauza stresului. Doctorul a explicat că am fost ca un fir de electricitate descoperit.
Mihăiţă a rupt totul. A plecat la Irina, tânăra de afaceri, şi nu ştiu dacă și cu ea a fost la fel de entuziasmat.
Am rămas eu şi Anca singure. Am plâns, am simţit că pământul se desprinde de sub picioare. Viaţa părea să se clatine. Dacă nu ar fi fost Anca, aş fi renunţat la tot.
Dar Anca nu mia permis să mor. A mers la mine și a stat lângă mine, ne înţelegem cum nam mai făcut niciodată. Am învăţat să respirăm din nou, să ne deschidem în faţa oamenilor.
După doi ani, a apărut fostul meu soţ, Mihăiţă. Nu-l puteam privi. Ma scos din piept. Sa înfăţişat ca o povară. Ceva nu i sa iertat.
Am lăsat ușa deschisă, dar nu mai era decât praf şi amintiri. Stăteam tăcuţi, ca străini.
Cefac, Ancuţa? a întrebat el, cu un zâmbet fals.
Şi ție ce-ţi trece prin cap? Cete-ai gândit să ne spui? iam răspuns, încercând să fiu sarcastică.
Anca e acasă? părea să caute sprijin în fiica lui.
Anca a ieșit din cameră, a încrucișat brațele şi la privit cu dispreţ.
Anca, draga mea, iartă-mă, te rog! sa înăbușat Mihăiţă.
Uităte că am avut o fiică! iam făcut să repete, cu un zâmbet amar.
Mihăiţă a plecat.
Prietenii comuni miau spus că Irina ia luat tot ce avea în afacere şi la lăsat sărăcel. De aceea a venit la noi, sperând că-l vom ierta.
Trei ani au trecut. Anca studiază la universitate, eu lucrez la o companie mare. Trăim liniştiţi, fără focuri de armă. Eu îmi imaginez să o căsătoresc cu un băiat bun, să mă retrag la pensie, să îmi adopt un căţel sau un pisoi şi să mă bucur de ei. Aveam 37 de ani atunci.
Destinul mia zâmbit din nou. La firmă veneau delegaţii turceşti. Unul, pe nume Fatih, îmi arăta atenţie neobişnuită, îmi făcea complimente, îmi aducea flori şi mă învălui întro atmosferă de poveste. Mia plăcut foarte mult. A fost elegant, inteligent, frumos, cu o vorbă bună.
Neam căsătorit curând. Fatih a cucerit părinţii mei. Mama şi tata au fost uşor şocaţi de un ginere străin, dar el ia impresionat cu bucate turceşti, glume şi invitaţii la Ankara, iar ei ii au dat binecuvântarea.
Binecuvântarea fiicei mele a fost esenţială. Când am decis să mă mut la el în Turcia, Anca, privind spre mine, a fost de acord, fericită pentru mama ei îndrăgostită.
Mamă şi Fatih, să fiţi fericiţi mereu!
Anca a iertat pe tatăl său, la invitat la nunta ei şi a continuat să ne sprijine pe amândoi, iar viaţa a căpătat din nou un fel de lumină.
