Umbra speranțelor neîmplinite
Elena stătea într-un cafenea cochetă din centrul Chișinăului, față în față cu prietena ei, Ana. Aceasta amesteca încet cafeaua, privind-o cu atenție, ca și cum încerca să descifreze un mister.
— Ești cam ciudată astăzi, spuse Ana, strâmbându-se ușor. Hai, spune-mi ce s-a întâmplat.
— Mihai mi-a cerut să ne căsătorim, murmură Elena, dar zâmbetul ei era umbrit de amărăciune.
— Serios? În sfrșit! exclamă Ana, dar își arcui sprâncenele imediat. Unde e bucuria ta? Ai așteptat atâția ani!
— I-am refuzat, vocea Elenei tremură, iar ea își întoarse privirea.
— Ce?! Ana aproape că-și vărsă cafeaua. Tu ai visat la asta! Mihai a fost alături de tine atâția ani, iar tu… De ce?
— După ce a făcut, nu am putut altfel, răspunse Elena enigmatic, ochii ei întunecându-se de amintiri.
— Ce a făcut? Ana se aplecă înainte, incapabilă să-și stăpânească curiozitatea.
Elena inspiră adânc, strângându-și gândurile, și începu să povestească. Ana ascultă, ținându-și respirația, necrezându-și urechilor.
Elena întotdeauna și-a imaginat dragostea ca pe un film romantic: buchete de flori, mărturisiri pline de pasiune, sacrificii pentru cel iubit. Se vedea ca pe o eroină a cărei viață era o sărbătoare eternă a sentimentelor. Aceste imagini, inspirate de filme și cărți, deveniseră pentru ea singurul scenariu al iubirii.
Dar viața s-a dovedit mult mai complicată. Elena, plină de iluzii în tinerețe, a învățat despre dragoste prin greșeli, îndrăgostindu-se și despărțindu-se. Teatralitatea ei, adânc înrădăcinată, a transformat fiecare poveste de dragoste într-o dramă.
Primului ei bărbat, Elena i-a dedicat patru ani. Avea doar optsprezece ani când s-au cunoscut. Naivă și îndrăgostită, a învățat pentru prima dată cum să construiască o relație. Dar sentimentele ei aprinse s-au izbit de recepția lui rece. Aveau viziuni diferite despre dragoste, iar intimitatea pe care o dorea Elena nu a venit niciodată.
A hotărât să plece, dar nu simplu — îi trebuia un final frumos, ca în filme. Elena a anunțat că trebuie să meargă la mare, singură, „să-și clarifice gândurile”. El nu a obiectat, deoarece nu locuiau împreună, doar se întâlneau.
Pe peron, el a stat alături, neștiind planul ei. Cu un minut înainte ca trenul să plece, Elena, stând în ușă, a spus brusc:
— Plec de la tine.
— Cum? De ce? el se încurcă.
— Așa e mai bine, lăsă ea și dispăru în vagon.
Trenul a pornit. El a alergat după ea, strigând:
— Elena! Te iubesc! Vino înapoi!
Ea s-a uită afară și răspunse rece:
— Niciodată!
Așa, cu drama cinematografică, s-a sfârșit prima ei dragoste.
Un an mai târziu, a început o nouă relație — cu Vlad, programator. Era galant, ca un erou de film: flori, cadouri, excursii. Alături de el, Elena se simțea protejată, iar privirile trecătorilor păreau pline de invidie. Vlad a prezentat-o părinților, a luat-o în vacanțe, a umplut-o de daruri. După doi ani, totul părea să ducă spre nuntă, iar Elena se vedea deja măritată cu el.
Dar într-o zi, Vlad i-a spus că e transferat în alt oraș. Și a adăugat, zâmbind visător:
— Îți imaginezi, ne vom căsători, tu vei sta acasă cu copiii, gătindu-mi borșul meu preferat…
Elena a înghețat. Imaginea vieții de familie pe care o descria era departe de visul ei de romantism etern.
— Asta nu se va întâmpla, a răspuns ea sec. Urăsc borșul.
S-a întors și a plecat aproape alergând, imaginându-și cum eșarfa îi flutură în vânt, iar Vlad o privește cu inima frântă.
După aceea, Elena a avut mulți admiratori, dar nimeni nu a rămas mult, până când l-a cunoscut pe Mihai. Relația lor a evoluat rapid spre o viață împreună. Au avut un fiu, și Elena era sigură că vrea să devină soția lui. Mihai era stabil, îngrijitor, dar nu prea romantic.
Elena a așteptat cererea în căsătorie, dar ani au trecut, iar Mihai nu s-a grăbit. Cinci ani de viață în comun, un copil care creștea, dar verighetă încă nu exista. Înăuntrul Elenei, resentimentul creștea. S-a schimbat — din fată romantică, a devenit o femeie hotărâtă să-și lupte visul.
A încercat tot: a fost gingașă, a manipulat, a provocatDar când a aflat că Mihai s-a căsătorit cu alta, a realizat că drama pe care și-a creat-o singură o costase chiar pe ea fericirea.
