Eu și soția mea tocmai ne-am căsătorit. Era incredibil de frumoasă și avea mulți admiratori, dar m-a ales pe mine. Ne-am hotărât instant cu data și locul unde vom petrece luna de miere și am cumpărat bilete.
În ziua plecării, am început să observ că Ana, soția mea, vorbea de multă vreme cu un bărbat la telefon. Îi spun: „Cu cine vorbești toată ziua?” Dar drept răspuns, am primit doar un fluturat din mână. M-am gândit că cine știe, poate e un cunoscut și am decis să nu mai pun astfel de întrebări în prima lună de căsnicie.
În acea zi am ajuns fericiți la aeroport, vorbind despre vacanța noastră de neuitat. Acele ciudate apeluri nu s-au oprit. Mi-am trădat principiile, iar când soția mea a plecat, i-am luat telefonul și am decis să sun pe ultimul număr din secțiunea de apeluri primite. Din a treia oară mi-a răspuns o voce bărbătească: „Bună, sunt deja aici, unde să te aștept?” am auzit drept răspuns. Auzindu-mi vocea, străinul a închis apelul.
Când s-a întors soția mea, s-a supărat și m-a asigurat că este organizatorul unei surprize care o pregătește pentru mine și despre care nu ar fi trebuit să știu. “Ei bine, sunt un prost”, m-am gândit eu.
Aveam de așteptat încă 4 ore, decolarea era la ora 02:00 dimineața. După o lungă așteptare, am adormit. Mă trezesc la ora 01:00 de noapte, soția mea nu mai era nicăieri.
Am întrebat de angajatului aeroportului: „Aveți o cameră video în sala de așteptare?” El a răspuns: „Da, dar nu pot urmări înregistrările de pe ea, doar decât la cererea cuiva”. După ce am discutat cu angajatul, acesta mi-a permis să mă uit pe camera de luat vederi. Soția mea și „surpriză ei necunoscută” au urcat în alt avion în urmă cu o oră.
– Iată asta înțeleg eu, surpriză! Drept urmare, nu am vrut să mai am ceva în comun cu ea, așa că nici nu mai știu unde și cu cine a zburat. Am plecat acasă – să-i adun lucrurile.
