După ce tata a plecat de acasă, Ilinca a început să simtă o respingere puternică față de el. Deși el tot promitea că o să țină legătura și să nu o lase deoparte, Ilinca nu mai voia să audă de el și nici să-l vadă. Totuși, bunica ei a tot insistat: E tot tata tău, chiar dacă s-a despărțit de mama, așa că e bine să mai vorbești din când în când cu el. Chestia asta i se părea ciudată Ilincăi, cu atât mai mult cu cât mama ei nici nu-l băga în seamă pe fostul soț. Dar ca să n-o supere nici pe mama și nici pe bunică-sa, Ilinca accepta uneori să se vadă cu el.
Țin minte cum odată a venit și a scos-o pe Ilinca din ore, chiar în mijlocul școlii, ca să o ducă la el acasă. Învățătoarea era cam nemulțumită, dar n-avea ce face, că doar venise chiar tatăl fetei după ea. Când au ajuns la el acasă, Ilinca a auzit cum colegele ei de clasă bârfeau de la distanță despre o presupusă soră de-a ei. Nu le-a luat în seamă la început, dar când a văzut cu ochii ei noua lui soție și pe fetița lor mică, i-a picat fisa și a priceput care era treaba. Mama vitregă se purta frumos cu Ilinca, o întreba de școală, de teme, chiar încerca să se apropie. În schimb, tata parcă nu avea treabă cu nimeni stătea numai cu nasul în laptopul lui, nici nu prea se uita la ele.
Cu timpul, tata a început să o ia tot mai des pe Ilinca la el și i-a cerut să aibă grijă de surioara vitregă. Tare nu-i plăcea chestia asta, fiindcă ea nu o simțea pe fetiță ca fiind sora ei adevărată. Totuși, accepta să stea pe lângă ei, doar ca să nu iasă scandal și să păstreze aparențele, exact cum își dorea familia ei de acasă. Când i-au cerut să rămână peste noapte, Ilinca a refuzat și a zis că are teme de făcut. Tata nu s-a deranjat prea mult s-a prefăcut că totul e ok, dar i-a propus să rămână totuși, să o ajute cu supravegherea surioarei cât timp el și noua lui soție aveau de ieșit prin oraș.
Aici Ilinca chiar a simțit că a ajuns la limita răbdării. Simțea că nu o vrea nimeni cu adevărat acolo, ci doar era bună să stea cu copilul cel mic pe gratis, ca o bonă. Când tata a sunat-o după aceea să o întrebe unde e și a încercat iar să-i bage pe gât treaba cu responsabilitatea față de sora ta, Ilinca și-a ținut tare poziția și i-a spus clar că nu e dispusă să fie folosită pe post de dădacă. I-a reproșat că nici nu vorbește cu ea măcar, ci doar o lasă să stea cu copilul, în timp ce el are alte lucruri mai importante de făcut.
De atunci, orice încercare de a relua legătura a eșuat. Tatăl ei și noua soție încercau ba cu vorbe bune, ba cu promisiuni, dar Ilinca nu mai dorea să audă. Într-un final, l-a confruntat direct pe tata și l-a întrebat de ce se poartă așa. El n-a încercat nici măcar să ascundă: i-a spus că pur și simplu aveau nevoie de cineva să stea cu cea mică, nimic mai mult, nici nu s-a prefăcut că îi e dor de Ilinca.
Relația lor a rămas ruptă, fără nici cea mai mică speranță de împăcare. Gesturile tatălui au lăsat în sufletul Ilincăi doar gustul amar al neaprecierii și sentimentul că a fost folosită, nu iubită. Asta e povestea tristă, dar adevărată, cum e viața uneori la noi, între Chișinău și Iași…
