La marginea unei păduri din apropierea orașului Cluj-Napoca, un tată și fiul său se plimbă printre nămeții grei de zăpadă când, spre uimirea lor, descoperă o căprioară blocată aproape cu totul în troienele albe. Inima lor nu-i lasă să treacă mai departe și imediat se apucă de dat la lopată, încrâncenați, hotărâți s-o ajute pe bietul animal. Este o imagine emoționantă să-i vezi cum sapă cot la cot, cu atâta tragere de inimă!
Pe când dau zor să elibereze căprioara, văd cu coada ochiului altă căprioară prinsă în zăpadă nu departe. Se grăbesc și reușesc s-o ajute și pe aceasta. Își dau seama că, cel mai probabil, cele două animale se certaseră pentru hrană înainte de a cădea victime viscolului. Din fericire, grație intervenției lor, amândouă scapă cu viață.
Întorcându-se spre satul lor din apropiere, în timp ce trec pe lângă o gospodărie, aud un mieunat slab. Apropiindu-se, descoperă o cutie de carton pierdută în nămeți. Înăuntru, șase pisoiași firavi: patru deja împietriți de frig iar doi abia mai respiră. Tatăl, Ștefan, îi spune fiului său Andrei să aducă repede niște prosoape, apă călduță și o pătură electrică. Sună și acasă, la soția lui, Mihaela, să o anunțe că vor avea “musafiri”.
Cu multă grijă și răbdare, după câteva ore bune petrecute lângă sobă cu grijă și dragoste, cei doi pisoiași dau semne de viață. Miracol de sărbători! Au reușit să-i pună pe picioare.
Pisica mamă, recunoscătoare, se uită lung la cei care i-au adus hrană și o păturică. Din păcate, timpul petrecut în frig își spune cuvântul și sănătatea ei slăbește, însă măcar cei doi puiuți scapă cu viață datorită oamenilor cu suflet mare.
Această întâmplare demonstrează cât de mult contează să ai inimă bună și că puțină bunătate poate face diferența dintre viață și moarte, chiar și într-o iarnă geroasă din inima Ardealului.
