Bogdan stătea la masa din bucătărie, holbându-se cu ochi goi în perete. Nimic interesant nu era acolo, la fel cum nu erau nici răspunsurile la întrebările lui. A oftat și s-a uitat cu dezgust la ceaiul nesfârșit din pahar, diluat până la ultima picătură. Nu mai avea deloc ceai, nici bani să cumpere. S-a ridicat, a vărsat lichidul în chiuvetă, a clătit paharul și a băut apă răcită din ceainic.
Cum ajunsese aici? Că odată avea totul: slujbă, apartament, soție, fetiță… Și acum nu-i rămăsese nimic.
***
Bogdan avea cincisprezece ani când mama lui l-a adus în casă pe un bărbat. Se ținea strâns de el, cu mâna agățată de brațul lui.
— Acesta este unchiul Vasile. Va trăi cu noi. Ne-am înregistrat, a spus ea stingherită, frecând cu cealaltă mână gulerul rochiei ei colorate de mătase.
Unchiul Vasile părea mult mai în vârstă decât mama lui, era mai scund și foarte slab. Se uita liniștit la adolescentul încruntat.
Bogdan nu era copil, bănuia că mama avea pe cineva. Pleca adesea seara, mințind că se duce la o prietenă. Se întorcea cu privirea rătăcind fericită, cu un zâmbet vinovat pe buze și cu rujul șters. Lui Bogdan chiar îi plăcea să fie lăsat în pace.
Toți spuneau că mama lui este frumoasă și tânără. Îi plăcea să audă asta, deși el nu era de acord. Mama era mamă, nu mai rea decât altele. Dar tânără? Toți oamenii peste treizeci de ani i se păreau bătrâni lui Bogdan.
Nu-și cunoștea tatăl. Mama nu vorbea despre el. Și acum îl adusese în casă pe unchiul Vasile. Oare nu era bine doar ei doi? Bogdan s-a întors și a plecat în camera lui.
— Bogdan! l-a strigat mama cu vocea înecată.
A trântit ușa.
— Fiule, el e bun, de încredere, cu el va fi mai ușor pentru noi. Nu fi gelos, pentru mine tu rămâi cel mai important din viața mea, a spus mama, intrând mai târziu în camera lui. — Acum voi prăji niște cartofi și vom cina. Și încearcă să te porți civilizat cu el.
Mama dansa în jurul unchiului Vasile, cu obrajii în flăcări și privirea încețoșată. Bogdan era disperat de gelos. Simțindu-se vinovată, mama îi dădea mai mulți bani de buzunar. Se răscumpăra.
— Nu fi supărat pe mama ta. E bună. Ești deja mare. Peste câțiva ani, vei avea propria familie, crezi că-i va fi ușor singură? Așa e. Nu o să-i fac rău, a încercat unchiul Vasile să discute cu Bogdan.
Bogdan a tăcut încruntat, deși înțelegea că avea dreptate. Trebuia să-i recunoască unchiului Vasile că nu-l întreba niciodată despre școală sau ce visă el să devină.
După ce a terminat liceul, Bogdan i-a spus mamei că nu va intra la facultate, ci se va înrola în armată, simțindu-se acum în plus.
— Și bine faci. Armata e o școală bună a vieții. Te respect. Și vei putea studia mai târziu, la fără frecvență. Educația e importantă. Vei sluji acolo și te vei hotărî asupra unei meserii, a spus hotărât unchiul Vasile, întrerupându-i mamei plângerea.
După un an, Bogdan, acum mai bărbătesc, s-a întors acasă. Mama l-a îmbrățișat fără încetare, a pus masă ca la sărbători, cum se cuvine. Bogdan i-a permis pentru prima dată și unchiului Vasile să-l îmbrățișeze. A băut cu el la egalitate, amețind repede din cauza obiceiului.
— Ce-ai de gând să faci? l-a întrebat unchiul Vasile. — La facultate e prea târziu, cursurile au început. Ce știi să faci?
— Lasă-l să se odihnească, s-a amestecat mama, mângâindu-l pe umăr.
Bogdan a povestit că în armată a obținut permis de conducere, putea conduce aproape orice vehicul și se descurca și la reparații.
— Asta e bine. Un prieten de-al meu are un atelier auto, voi vorbi cu el să te ia. Salariul e bun, dar va trebui să muncești, a spus unchiul Vasile.
— Voi merge, a spus Bogdan.
După o lună, a primit primul salariu și a anunțat că vrea să închirieze un apartament și să trăiască singur.
— Nu te las! s-a revoltat mama. — Și cine-ți va găti? O să aduci prieteni, femei…
— Nu țipa, Luda. N-ai fost și tu tânără? a potolit-o unchiul Vasile. — Are dreptate. Nu poate să-și aducă fetele la noi. Dar nu trebuie să închiriezi. A ieșit în hol. Când s-a întors, i-a întins lui Bogdan niște chei. — Stai în apartamentul meu. E micuț, dar pentru tine singur e destul. Mi-a rămas după divorț și partaj. Acolo locuiesc chiriași, dar îi voi suna să plece.
— Fii precaut cu femeile, nu te grăbi, alege cu minte. Dacă te-ai despărți, apartamentul nu se va mai putea împărți. Și nu te lăsa pe băutură, l-a sfătuit unchiul Vasile.
După ce a ascultat sfaturile, Bogdan a început o viață independentă. Mama venea la început, îi aducea supe și chiftele în timp ce el era la serviciu. Cum să trăiască băiatul fără mâncare caldă? Apoi Bogdan a cunoscut o fată, și mama a încetat să mai vină. Cu Viorica au trăit împreună aproape doi ani. Bogdan studia deja la Politehnică, la fără frecvență, la Facultatea de Mecanică.
Nu-și amintea de ce se certaseră. Dar s-au despărțit ușor. I s-a părut chiar că Viorica a provocat cearta cu intenția să plece. Apoi au urmat alte fete, până când a cunoscut-o pe roșcata Elena. Băieților li se învârteau capetele când mergeau împreună pe stradă. Bogdan oȘi astfel, cu inima mai ușoară și speranța reînnodată, Bogdan și-a continuat călătoria, învățând că adevărata fericire vine din iertare și din curajul de a începe din nou.
