**Unchiul Petrică, sau Viața merge mai departe…**
Victor stătea la masa din bucătărie, holbându-se la perete. Nimic interesant acolo, la fel ca și răspunsurile la întrebările lui. A oftat și s-a uitat cu dezgust la ceaiul nesgârțit din pahar, diluat până la limită. Nu mai avea nici ceai, nici bani să cumpere. S-a ridicat, a vărsat lichidul în chiuvetă, a clătit paharul și a umplut din nou cu apă fiartă răcită. A băut-o dintr-o înghițitură.
Cum ajunsese aici? Fusese totul: slujbă, apartament, soție, copil… Și acum nu mai rămăsese nimic.
***
Victor avea cincisprezece ani când mama sa l-a adus acasă pe un bărbat. Se ținea strâns de el, cu obraji înfierbântați.
— Acesta este unchiul Petrică. Va locui cu noi. Ne-am înregistrat oficial, a spus ea jenată, frecându-și gulerul rochiei din mătase înflorite.
Unchiul Petrică părea mult mai în vârstă decât mama lui, mai scund și foarte slab. Îl studia pe băiatul îmbufnat cu o privire calmă.
Victor nu era copil, bănuise că mama avea pe cineva. Pleca seara, mințind că merge la o prietenă. Se întorcea cu ochii fericiți și buzele șterse de ruj. Îi plăcea să rămână singur.
Toți spuneau că mama lui era frumoasă și tânără. Îi făcea plăcere să audă, deși el nu vedea așa. Mama era mamă, nu mai rea decât altele. Dar tânără? Tuturor peste treizeci li se păreau bătrâni.
Tatăl nu-l cunoscuse. Mama nu vorbea despre el. Și acum îl aducea în casă pe unchiul Petrică. Nu-i fusese bine doar ei doi? Victor s-a întors și a intrat în camera lui.
— Victor! l-a strigat mama cu glasul întretăiat.
A trântit ușa.
— Fiule, el este bun, de încredere, viața noastră va fi mai ușoară cu el. Nu fi gelos, tu vei rămâne mereu cel mai important pentru mine, a spus mama intrând mai târziu în camera lui. — Acum o să prăjesc niște cartofi și luăm cina. Te rog, poartă-te frumos cu el.
Mama dansa în jurul unchiului Petrică, cu obrajii în flăcări. Victor era cuprins de gelozie. Simțindu-se vinovată, mama i-a dat mai mulți bani de buzunar. Se răscumpăra.
— Nu fi supărat pe mama ta. E bună. Ești mare acum. Peste câțiva ani vei avea și tu familie, crezi că e ușor pentru ea singură? Nu-i așa? N-o să o rănesc, a încercat unchiul Petrică să-l convingă.
Victor a tăcut, deși știa că avea dreptate. Unchiul Petrică nu-l întreba niciodată de școală sau ce vrea să devină.
După liceu, Victor a anunțat că nu va intra la facultate, ci se duce în armată, simțindu-se străin în propria casă.
— Bine ai făcut. Armata te învață viața. Respect. Poți studia mai târziu, la fără frecvență. Educația e importantă, a spus hotărât unchiul Petrică, oprit-o pe mama care plângea.
Un an mai târziu, Victor s-a întors acasă mai bărbătesc. Mama l-a îmbrățișat nesfârșit, a pus masa sărbătorește. Victor i-a permis și unchiului Petrică să-l îmbrățișeze. Au băut împreună, iar el, neobișnuit, s-a îmbătat repede.
— Ce-ai de gând să faci? l-a întrebat unchiul Petrică. — La facultate ai întârziat, cursurile au început. Ce știi să faci?
— Lasă-l să se odihnească! l-a apărat mama, mângâindu-l pe umăr.
Victor a povestit că în armată a luat permis și poate conduce orice vehicul, chiar și repara.
— Bine. Am un prieten cu un atelier auto, voi vorbi cu el să te angajeze. Salariu bun, dar trebuie să muncești, a spus unchiul Petrică.
— Merg, a răspuns Victor.
După o lună, și-a primit primul salariu și a anunțat că vrea să închirieze un apartament.
— Nu te las! s-a răstit mama. — Cine o să-ți gătească? O să bei cu prietenii, femei…
— Nu țipa, Lenuțo. N-ai fost și tu tânără? a potolit-o unchiul Petrică. — Are dreptate. Nu poate aduce fete aici. Dar să nu închiriezi. A plecat în hol și s-a întors cu o cheie. — Locuiește în apartamentul meu. Mic, la marginea orașului. E suficient pentru tine. Mi-a rămas după divorț. Are chiriași, dar îi sun să plece.
— Ai grijă cu femeile, alege cu minte. Și nu te lăsa pe băutură, l-a sfătuit unchiul Petrică.
Ascultând sfaturile, Victor a început să trăiască singur. Mama venea la început, îi aducea mâncare. Dar apoi a apărut o fată, și mama a încetat să mai vină. Cu Dana au stat împreună doi ani. Victor își continua studiile la Politehnică, la inginerie mecanică, la fără frecvență.
Nu-și amintea de ce s-au certat, dar despărțirea a fost ușoară. Apoi au urmat alte fete, până a cunoscut-o pe Elena, o frumusețe roșcată. Băieții își întorceau capul când mergeau împreună pe stradă. Victor era gelos, iar Elena râdea și-l provoca.
Mai avea un an de studii. Temându-se să nu o piardă, i-a cerut-o de soție. Spre bucuria lui, a acceptat. După nuntă, Elena a anunțat că e însărcinată. Dana se protejase, iar Victor crezuse că și Elena face la fel. A fost surprins.
Mama s-a îndoit că e copilul lui, sugerându-i să facă test. Victor a refuzat. Îl preocupau alte lucruri — cu un copil, apartamentul cu o cameră era prea mic. A vorbit cu unchiul Petrică, care a fost de acord să vândă apartamentul. Au cumpărat unul cu două camere.
Când s-a născut Mădălina, mama a sugerat din nou că fetița nu semăna cu el. De ce părul negru? Victor era blond, Elena roșcată. NăscusVictor a privit-o pe Mădălina dormind și și-a dat seama că, indiferent de sânge, ea era acum parte din viața lui, iar unchiul Petrică îi dăduse șansa să înceapă din nou, așa că a decis să o ia de la capăt, cu inima deschisă și speranța că viața, în cele din urmă, îi va răsplăti pe toți.
