Mamă, înţeleg perfect, dar nu a fost chiar atât de greu să anunţi din timp? Am făcut deja o programare la frizer, îmi au luat locul! Din vina ta îl dezamăgesc. Nu poţi fi bunică doar când ţi-e comod. Fii bunică totdeauna sau deloc.
Ancuţică, nu pot să arunc totul şi să fug înapoi? Fizic nu aş reuşi începu să se apere Nela.
Şi eu atunci ce fac? Am plătit avans la coafor, banii nu se întorc dacă nu vin!
Ancuţa se plângea de mamă ca şi cum ar fi legat-o de un radiator și nu i-ar permitea să plece la salon. În realitate, din punctul de vedere al Nelei, vina era a Ancuţei. Obişnuise să creadă că toţi se vor arunca să o ajute la primul semn de nevoie. Era convinsă că, fiind mamă tânără a doi copii, toţi ar trebui să se conformeze dorinţelor ei.
Caută pe cineva să te ajute. Sau anulează programarea concluzionă Nela, încă cu vocea de conciliere. Eu nu pot face nimic.
Bine Ancuţa rămânea în gândire, căutând soluţii. Încerc să mut la mâine sau poimâine. Tu vei avea timp să te întorci?
Nela ezită. A vrut să răspundă da, dar ceva o ţine în loc rămăşiţele respectului de sine, încă încălzite înăuntru.
Nu, Ancuţa. Mă întorc marţi, peste cinci zile.
Ce? Cinci zile? Aici drumul nu durează mai mult de trei ore!
Da, dar am promis fetelor mele. Nu le pot lăsa pe sân.
Eu şi nepoţii mei, deci poţi să le laşi răspunse Ancuţa, înroşinduse. Ştiu că e o chestiune de priorităţi. Evident, unele bunici sunt mai importante decât familia, nu? Dacă nu ne vrei, nu ne vei mai vedea. Scuze pentru deranj.
Sunetul claxonului a făcut inima Nelei să se clatine. Știa că fiica ei se poartă urât, dar era singura ei copilă și se temea să o piardă. Încă îşi aminti cum, la opt ani, tatăl ei a murit, iar Nela a încercat să umple golul cu atenţie, cadouri şi afecţiune. Asta ia făcut pe Ancuţa să creadă că dragostea e o mâncare fără sare.
Când Ancuţa a început să locuiască cu un bărbat, Nela a simţit că ceva nu este în regulă. Dacă înainte capriciile erau trecătoare, acum erau ale unui adult. Andrei, soţul ei, era liniştit, nu cauzează conflicte, lucra în service la reparaţii de electrocasnice şi câștiga decent. Ancuţa, pe de altă parte, nu avea un job. Când a aflat că este însărcinată, banii au început să lipsească și au izbucnit certurile.
E nebun! se plângea Ancuţa, scotând lucruri din bagaj. Mia zis că nu se întoarce acasă noaptea. A găsit un job de pază, așa? Probabil merge la o bară cu o femeie.
Ancuţică Nu e aşa. Tu ai vrut să câştige mai mult. Acum încearcă să se descurce o liniștea Nela.
Voiam să fie o slujbă de zi! Un bărbat normal ar trebui să stea lângă soţia lui pe timp de noapte. Nu pot trăi cu un om care se plimbă prin noapte.
Aşa erau certurile lor zilnice. A doua zi, Andrei apărea cu o jucărie de pluș sau cu un buchet, Ancuţa îl certa că cheltuie bugetul pe prostii, apoi îl ierta și revenea la el. O săptămână mai târziu, acelaşi scenariu se repeta.
Întro zi, Nela sa săturat să fie a treia piesă în acest triunghi. A refuzat să-i dea loc când Ancuţa a venit cu bagajele. Dacă nu o lăsase să intre, reacţia a fost inevitabilă.
Super, adică mă calcă pe dos! Vrei să rămână fiica ta pe stradă? a strigat Ancuţa la uşă.
Faptul ia făcut să se ruşineze în faţa vecinilor, dar şi să se teamă de fiica ei. După aceea, Ancuţa nu a mai plecat de la Andrei.
Născutul primului nepot a adus noi bătăi de cap. Ancuţa a început să se plângă de hormoni și depresie postnatală, lăsândul pe băiatul ei la bunici fără să ceară ajutor, ci cerând ca un lucru.
Mamă, ia-l măcar o zi, altfel îl omor. Nu mai pot suporta aceste strigăte a exclamat Ancuţa, iritată. Trebuie să mă îngrijesc, mă duc la manichiură.
În acele vremuri, refuzul era luat ca pe o insultă, dar a doua zi revenea să sune ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat. Nu amenința să-i taie legătura cu nepoţii.
Probabil vina era în sotă. Dacă Nela nu putea să aibă grijă de nepoţi, Ancuţa apela la Lidia Pavlovna, mama lui Andrei. Dar şi cu ea relaţia era complicată.
Mă sătură deja! Mereu îi spune lui Andrei să nu uite că are o casă imită Ancuţa cu voce ridicată. Îi sugerează să se întoarcă la ea.
Când nepotul a împlinit patru ani, Lidia sa mutat în Chișinău. Ancuţa, cu doi copii în spate, a căzut în panică. Fără bunici, nu putea să facă faţă.
Soluţia a fost evidentă: a transferat toată povara pe mamă. Şi a interzis refuzurile la orice preţ.
Nela iubea nepoţii, foarte mult. Dar şi ea avea o viaţă: nu se pensionase încă, îi plăcea să iasă cu prietenele. Unele dintre ele erau singure, altele nu voiau să se căsătorească din nou.
Pentru Ancuţa, însă, nu existau alte treburi.
Mamă, trebuie să te uiţi de Mihai și Radu. Îi aduc în oraş în curând spunea ea fără te rog sau este convenabil.
Nela lucra de acasă, așa că uneori reușea să-i ajute, dar nu mereu. Când nu reuşea, Ancuţa trecea la șantaj.
Desigur, afacerea ta e mai importantă decât familia mormăia ea, supărată. Nu te vom mai deranja.
După aceea, Ancuţa a păţit o perioadă de tăcere: nu mai suna, nu mai scria. Nela ştia că fiica greșește, dar se temea să piardă legătura cu familia, așa că făcea primul pas spre împăcarea. În următoarele certuri, renunța la ieşirile cu prietenele, cerea concediu medical și chiar vindea bilete la teatru pentru a nu o supăra pe Ancuţa.
Aşa era tot timpul. Dar nu de data aceasta.
Acum câteva zile, Nela a venit cu două prietene la casa de vacanță de la Delta Dunării. Avea concediu şi voia să se relaxeze. Nu ia spus pe nimic pe Ancuţa, temânduse de reacţia ei.
Greşit. Ancuţa a avut din nou nevoie urgentă de ajutor: programare la salon şi nu găsise cum să-i comunice planurile Nenei. Credea că mama ar trebui să renunţe şi să vină imediat. Nela ştia că nu va reuşi fizic să ajungă şi că ar fi un cost inutil de transport. Era deja pregătită să se odihnească. De ce să se arunce ca o câine dresat?
Nela a încercat să rămână calmă, să nu se gândească la alte lucruri, să se întoarcă la vacanţă. Futul a fost zadarnic.
De ce eşti așa acră? a întrebat Marina, una dintre prietene, în timp ce înșirau bucăţi de carne pe frigărui. Ce sa întâmplat?
Nela ia spus totul: fiica a sunat, a pus lucrurile la cale, ia dat cu piciorul. Acum se aşteaptă la tăcere, poate și la ceva mai rău. Se sătura să se teamă să piardă pe Ancuţa şi pe nepoţi.
Păi, și ale mele nu-s prea bune, dar cel puţin se poartă decent a intervenit a doua prietenă, Elena. Eu nu aş rezista să le ignor total.
Şi ce să fac? O să mă ignore şi ea? a replicat Marina. Cine o va ajuta pe Ancuţa dacă nu eşti tu? Soacra e departe, iar copiii mereu cu probleme. O să apară ca o mică salvatoare, dar doar când are nevoie. Să nu uităm că asta e și în interesul ei.
Au discutat jumătate de oră. Nela a realizat că prietenele au dreptate. Soacra plecase, nu vorbea cu rudele din partea lui Andrei, nu îşi putea permite o bonă. Rămânea doar mama neobosită, sătulă de ultimă clipă.
Următoarele două săptămâni Nela a verificat telefonul în fiecare clipă, dar nu a auzit de la Ancuţa. Se simţea pierdută, gata să fie prima care să coboare din greutate, când întro dimineaţă a auzit telefonul sonor.
Mamă, salut. Radu a prins o răceală, trebuie să-l supraveghez. Aş lua concediu, dar suntem atât de ocupaţi încât nu mă lasă şeful. Poţi săţi faci timp?
Întrebarea a fost nouă. De obicei, Ancuţa nu se uita la programul altora.
Nela ar fi putut săşi ia o zi liberă şi să renunţe la toate, dar Sa gândit: dacă eu mă îmbolnăşesc, voi avea nevoie de această zi de odihnă; altcineva mă va ajuta? Probabil nu.
Ancuţică, îmi pare rău, şi eu sunt foarte ocupată la serviciu Înţelegi. Aș vrea să te ajut, dar dacă nu mai anunţat ieri a spus Nela, așteptând o reacție furioasă.
Pauză. Nela aştepta explozia, dar nu a venit.
Cine ar fi crezut că Radu va avea febră a răspuns Ancuţa, puţin iritată. Poţi săi faci o programare în weekend? Voi vorbi cu şeful şi voi rearanja munca.
Ancuţa nu a fost catifelată, dar a acceptat compromisuri. Nela a văzut un pas spre reconciliere şi a răspuns:
În weekend pot, nu am planuri.
Mulțumesc. O să ţin minte.
Discuţia nu a fost perfectă, dar, ca prin minune, mama şi fiica au ajuns să se înțeleagă fără presiuni.
De atunci, Ancuţa verifică dacă e convenabil pentru Nela să aibă grijă de nepoţi și îi mulțumeşte pentru ajutor. Uneori aduce ceai și bomboane de la mamă, iar când se lasă dusă de stres, încearcă să nu mai folosească șantajul, ci doar dragostea. Nela nu se mai supune oriunde, îşi păstrează planurile și, dacă simte că o trânteşte pe gât, spune categoric nu. Pentru că ajutorul trebuie să fie voluntar, nu impus, și cel care cere trebuie să fie primul care îl cere.
