Ura
Ion a ieșit din clădirea biroului și, din obișnuință, s-a îndreptat spre parcare, dar și-a amintit că, cu o zi înainte, dusese mașina la service. La început s-a întristat, apoi și-a spus că poate e chiar bine. Nu-i plăcea ideea de a sta în autobuzul aglomerat la orele de vârf, așa că a pornit pe jos. Singura problemă era cerul care se întuneca rapid. Un nor negru se întindea pe oraș, amenințând cu furtună și ploaie torențială.
Ion mergea, aruncând priviri frecvent spre cer. De departe s-a auzit un tunet puternic. Își amintea că pe acolo era un cafenea, trecea pe lângă el zilnic, dar nu intrase niciodată. Și-a grăbit pasul.
Când era aproape de cafenea, primele picături grele au căzut pe umerii și capul lui. Ion abia a apucat să sară înăuntru când un fulger a izbit chiar deasupra lui, zguduind podeaua. În afară, totul s-a învăluit într-un cort de apă.
Înăuntru era lumină și uscat. Ion a privit în jur și a văzut câteva mese libere. Ușa din spatele lui s-a deschis din nou, lăsând să intre zgomotul torentului și două fete. Ion s-a grăbit să ocupe un loc. Ospătărița, înaltă și serioasă, i-a adus meniul și a vrut să plece, dar el a oprit-o.
– Fără garnitură, doar carne, salată simplă și cafea, a spus el scurt.
Fata a notat ceva în carnet, a luat meniul și s-a îndreptat spre altă masă. Lucrările îi creșteau vizibil, dar ea se grăbea să servească pe toată lumea. Iar afară, elementul acvatic continua să bată cu furie.
Barmanul a dat volumul mai tare, acoperind zgomotul ploii. Ion aștepta comanda, bucurându-se că ajunsese la timp lângă cafenea, că rămăsese blocat aici, că avea un motiv să nu meargă acasă, să nu se justifice în fața soției pentru întârziere.
Se căsătorise acum opt ani cu Olga, o femeie frumoasă și plină de viață. Înainte de nuntă, totul fusese minunat, la fel și în primele luni de căsnicie. Apoi, Olga schimbase brusc. O prietenă de-a ei era măritată cu un afacerist, iar Olga îi invidia cu disperare. Nu vorbea decât despre blănuri, diamante și liftinguri faciale.
– Olgă, de ce-ți trebuie ție astea? Ești tânără și frumoasă.
– Și voi fi și mai frumoasă, răspundea ea mereu.
Îi displăcea forma nasului, buzele subțiri, spunea că are sânii prea mici.
Ion încercase să o convingă să nu-și schimbe înfățișarea. Spunea că silicoanele nu o vor face mai frumoasă, dimpotrivă.
– Asta spui pentru că nu ai bani, răspundea Olga jignită.
Despre copil nu voia să audă.
– Mă voi îngrășa, nu mă vei mai iubi. Când vei câștiga destul, atunci vom discuta despre copil, spusese ea într-o zi.
Ion nu contrazicea, o iubea. Un prieten din facultate îl chemase de mult să lucreze cu el, oferindu-i un parteneriat în afaceri, promițându-i vise. Și Ion riscase, plecase la el. La început, totul mergea bine. Schimbase chiar și mașina primită de la tatăl său, deși tot una sh, dar mai bună.
Apoi totul s-a prăbușit. Autoritățile fiscalȘi acum, în timp ce privea copilul său dormind în brațele Catrinelui, Ion și-a dat seama că, în ciuda tuturor suferințelor, viața îi dăduse o a doua șansă la fericire.
