Ușor atingând mânecile
Pe măsură ce se apropia Revelionul, Doina simțea un fior de nerăbdare. Era a 43a ei sărbătoare de Anul Nou și, de fiecare dată, aștepta cu poftă acel moment magic, învăluit în aroma mandarinei, ca o fetiță cu ochii mari.
Doina locuiește singură în apartamentul ei cochet, de la jumătate de an e mamă singură, căci șia pierdut soțul la o accidentare rutieră. Încă de la nunta lor, când a plecat cu Radu pe litoralul Mării Negre, unde părinții lui administrează un hotel și le-au lăsat și lor afacerea, Doina a rămas cu fiica ei, Mara, și a renunțat la visuri de fericire dublă, mulțuminduse cu ce avea. Radu și ea erau îndrăgostiți nebunește.
La Revelion se întâmplă chestii pe care nu le vezi în altă zi, povestea ea colegei și prietenei Loredana.
Doamna, ce romantică ești, Doina! Nu mai ești de treisprezece ani și tot ești cu capul în nori, așteptând ceva extraordinar.
Așa e, Loredă, căci romantismul nu se stinge, răspundea ea.
Doina rămăsese singură de un deceniu și jumătate, de când Radu pierduse viața în accident. Creștea pe cont propriu pe Mara, nu se gândea la un nou început, căci simțea că fericirea deja fusese. Dragostea dintre ei fusese întotdeauna intensă.
Doina, nai voie să rămâi singură, ești frumoasă, bună și trebuie să găsești pe cineva care săți aducă bucurie, tot spunea Loredana.
Nu știu, Loredă, compar pe fiecare bărbat cu Radu, parcă nu mai există așa cum era el, răspundea.
Mai rămâneau puțin peste două luni până la Revelion când Doina a întâlnit, pe neașteptate, un tânăr înalt, blond și cu ochi albaștri, pe nume Ionuț. S-au ciocnit la cafeaua de la cantină, lângă casă, și sa produs o undă ciudată în inima Doinei, de parcă ar fi fost o mică rază de soare ce ia încălzit obrajii.
Doamne, când a fost ultima dată când am simţit așa ceva? a gândit ea și a lăsat gândul să dispară.
Doina, cu tava de băuturi în mână, sa așezat la o masă și la observat pe Ionuț apropiinduse.
Te deranjez? a zâmbit el.
Nici măcar nu, a replicat ea, gândinduse la zâmbetul fermecător al bărbatului.
Ionuț, numele meu e Doina, a spus ea, simțind cum obrajii i se înroșesc din nou.
Din privirea lui Ionuț Doina se înroșea și se neliniștea, neînțelegând ce se întâmpla. Ionuț părea la fel de tensionat. În scurt timp, emoțiile sau așezat, iar discuția a curgător ca și cum sar fi cunoscut de o viață. Au descoperit că aveau multe în comun, erau pe aceeași frecvență și se pricepeau pe jumătate de cuvânt. Așa a trecut o lună și jumătate.
Împărțeau prânzuri, ieșiri de seară. Loredana nici nu recunoștea în Doina pe cea de odinioară. Deși nu se considera o bombă, Doina știa că are un sclipici farmec și carisma ce atrăgeau atât femeile, cât și bărbații. Părul ei lung, blond deschis, căzut până sub umeri, era invidiat de multe colege; nu îi plăcea să taie părul scurt, crezând că dacă Dumnezeu ia dat o podoabă atât de frumoasă, trebuie să o poarte cu mândrie.
Zâmbetul ei drăguț și privirea ușor aplecată erau semnul distinct al farmecului ei. Inima nu îi mai tresărea de ani de zile, până la întâlnirea cu Ionuț. În tinerețe se căsătorise cu Radu după liceu, lucra ca contabilă la un mare producător, unde părinții ei o angajaseră, cînd la întâlnit pe soțul ei și trăiseră dupadupa. Fericirea a durat până în ziua fatidică când i sa anunțat că Radu a pierdut viața în accident.
Ionuț o invita frecvent la plimbări, iar ea accepta cu voie bună. Îi plăcea iarna, și chiar dacă zăpada acoperea copacii și gerul nu permitea să stai mult afară, nu se oprea să-și vadă întâlnirea cu omul potrivit.
Loredă, sunt fericită! exclamă Doina în timp ce savurau cafeaua la birou. Ionuț e exact bărbatul de care visam. Parcă Dumnezeu a avut milă de mine și mia oferit din nou fericirea.
Așa și eu îmi doresc să vezi norocul în viața ta, zise Loredana. Eu sunt cu Sălățeanu fericită, dar vreau să te văd și pe tine înflorind din nou. Ești atât de nu găsesc cuvintele.
Dintrodată Ionuț a dispărut fără să sune sau să explice motivul. Doina a fost foarte tulburată, iar Loredana sa îngrijorat de prietena ei.
Doina, nu te stresa prea tare. Se întâmplă cine știe ce sa întâmplat în viața lui agitată, a încercat să o liniștească colega.
Loredă, nu poți să-l suni? Să îi lași un cuvânt. Nu mă pot imagina fără el. Am așteptat ani de zile și deodată, ca în melodia Ușor atingând mânecile, sa întâmplat ceva între noi și apoi a dispărut. Nu e firesc, Loredă când lam văzut prima oară, am știut că e el. Şi acum nu e.
Nu poţi săţi dai inima de parcă ar fi aprinsă cu lacrimi. Ai sunat deja? a întrebat Loredana.
De câte ori, nu răspunde. Poate ma lăsat fără motiv? Nu ştiu ce să gândesc, ce să fac
Trebuie să crezi și să aştepţi. Va apărea alt Ionuț, sunt sigură. Cât timp na mai sunat?
Două zile, azi e a treia.
Doamna, încă nu e un interval lung, nu te lăsa copleșită. Se apropie Revelionul; pregătește petrecerea, că eşti mereu organizatoarea grupului. Ionuț va reveni.
A trecut o săptămână și Ionuț nu reapărea. Doina sa ținut ocupată cu Loredă, căutând premii originale pentru concursurile de la petrecerea de Revelion, iar seara, în casă, se scurgeau lacrimi pe pernă.
La petrecerea de Revelion colegii se distrau, șampania curgea ca apa, muzica răsuna din toate unghiurile și toţi dansau cu speranțe noi. Doina, însă, își arăta zâmbetul de fericire și își privea telefonul la fiecare clipe, așteptând un apel.
Nimic nu sa auzit. După ora douăsprezece, a plecat acasă. Vacanţa de Revelion se anunța, dar nu ştia ce să facă în timpul liber. Fiica ei, Mara, o suna, dar nu avea chef să meargă nicăieri.
Mara, vino să petrecem Revelionul la noi, a zis mama, nu sta singură, căci dacă stai singură, vei sărbători așa știi cum e.
Da, mamă, vin, a răspuns Mara.
Pe 31 decembrie, în jurul orei şapte seara, Doina se îndrepta spre părinţii lui Ionuț când a auzit un sunet la ușă.
Cine ar putea fi? sa gândit și a deschis.
În prag stătea nu altul decât Moș Crăciun.
Bună, drăgălașă Doina, a spus el cu o voce bătrânească, în timp ce scoatea din sacul său o căsuță roșie mică. A deschis-o și a scos un inel de aur.
Ce e asta? De la cine? a întrebat Doina, puţin speriată.
Vei merge cu tânărul Ionuț? a întrebat Moșul, iar din spatele uşii a apărut Ionuț, zâmbind și cu un buchet de trandafiri în mână.
Da, da, așa e, a chicotit Doina, fericită.
Atunci primește acest inel, în ziua logodnei voastre, pe 31 decembrie, în prezenţa mea, Moșul Crăciun, a spus el.
Doina a întins mâna, Ionuț ia pus inelul pe deget, ia oferit florile și a sărutat-o cu pasiune.
Vă binecuvântez, dragi copii, a proclamat Moș Crăciun solemn. Misiunea mea sa încheiat. Crăciun fericit! și a plecat, lăsând ușa închisă în urma lui.
Ionuț, iertă-mă, mie dor, a spus Doina.
Nu cred că mai abandonat, dar ce sa întâmplat? a întrebat el.
Am fost în delegație la producţia voastră tot un an, nu am putut să te sun. În noaptea aceea, mama și sora mea au avut un accident. Sora a murit, mama a ajuns la terapie intensivă. Am luat primul zbor spre casă, dar am uitat telefonul în avion. Apoi au urmat înmormântarea și două operații pentru mama. Nu ştiu numărul tău, dar, prin harul Domnului, mama sa făcut bine.
Credeam că mai lăsat, dar nu ai vrut să mă părăseşti, a suspinat Doina, apropiinduse de el.
Am lăsat-o pe mama la tată, am venit la tine. Nu am vrut să ratez Revelionul alături de tine, așa că am zburat înapoi, a explicat Ionuț.
Amândoi erau fericiţi, dar Doina nu ştia ce să facă.
Mă îndrept spre părinţii mei, mă aşteaptă să petrec Revelionul cu ei, dar nu am pregătit nimic acasă, a spus ea, puțin confuză.
Am șampanie, mandarine și bomboane, a răspuns Ionuț, ridicând o pungă de vin de pe podea. Hai să mergem la părinţii tăi și să cer mâna ta în fața lor.
Tatăl a deschis ușa și a privit la Ionuț.
Bună seara, intraţi, vă rog, a spus el politicos, strângând mâna lui Ionuț. Boris, și eu sunt Ioan, săvă salut.
Bună seara, eu sunt Ionuț, a răspuns tânărul.
Au intrat în camera unde masa era deja aranjată, bradul luminat strălucea și în centrul ei se vedea inelul pe degetul Doinei.
Mămică, tata, acesta e Ionuț, logodnicul meu și viitorul soț, a anunțat Doina, arătând inelul.
Părinţii erau surprinşi.
Ce plăcere să vă cunoaştem, Ionuț, în familia noastră! Dar nu ştiam că Doina a găsit pe cineva, a spus mama, încă neînţelegând.
Este un cadou de Revelion, a adăugat Ionuț, iar toţi au izbucnit în râs.
Doina lea povestit cum Moș Crăciun ia ajutat să facă cererea de logodnă.
Suntem norocoși să avem un ginere așa de isteț și inventiv, a chicotit Boris. În cinstea voastră, copii, şi a fericirii voastre, ridic paharul cu şampanie. Toţi au ciocnit paharele și au strigat: La mulţi ani și să aveţi un an nou fericit!
Aşa, în sunetul paharelor şi al râsetelor, au întâmpinat noul an. Doina a realizat că anul acesta îi va fi cu adevărat fericit, căci, cum se spune, pentru fiecare clipă, există un început.
