Enei nu i-a trecut niciodată prin cap să-i propună lui Serghei să se mute la ea. Să ieșiți în oraș e una, dar să trăiți împreună e cu totul altceva. Sâmbătă, Elena îl aștepta pe Serghei pentru o nouă plimbare. Femeia a deschis ușa și a rămas încremenită îl vedea cu două valize uriașe.
Elena stătea pe fotoliu și răsfoia pozele de pe telefon. Iată ei cu Serghei în parc, hrănind rațele; iată-i mergând pe alei; iar aici sunt într-o expediție după ciuperci. Șase luni de cunoștință trecuseră în viteză.
Se cunoscuseră pe un site de întâlniri. Ea avea șaizeci și unu de ani, el șaizeci și trei. Amândoi divorțați, copiii mari, locuind separat.
Serghei i-a plăcut imediat inteligent, citit, cu simțul umorului. Nu căuta o mamă pentru copiii săi sau o gospodină pentru casă. Voia doar compania unei persoane interesante.
Se vedeau de două-trei ori pe săptămână. Uneori la teatru, alteori la expoziții. Cafenele, plimbări prin oraș, excursii la casa de la țară a unei prietene. Enei îi plăcea această relație fără obligații, dar cu apropiere sufletească.
Enei, spune-mi cum îți petreci zilele, o întrebase Serghei la începutul cunoștinței.
Bine, liniștit, calm. Locuiesc singură de cinci ani, m-am obișnuit.
Nu ți-e plictis?
Uneori. Dar am prietene, fiicele mă vizitează. Și acum te am pe tine.
Mă bucur să aud asta.
După divorț, Serghei închiriase un apartament cu o cameră într-o clădire veche. Se plângea că proprietara era pretențioasă, nu făcea reparații, dar creștea chiria mereu.
Dar ce să fac? spunea el. Nu am locuință proprie. După divorț, totul a rămas fostei soții. Părinții ei i-au cumpărat apartamentul, iar banii pe care i-am cheltuit eu pe renovări nimeni nu mi-i va recunoaște.
Și nu te-ai gândit să-ți cumperi ceva?
De unde să am atâția bani?
Enea înțelegea. Ea avea un apartament cu trei camere într-un cartier bun câștigase banii pentru el toată viața. Fetele ei locuiau de mult separat, așa că avea spațiu suficient.
Dar nici nu-i trecuse prin minte să-l invite pe Serghei să se mute la ea. Să te vezi cu cineva e una, să locuiești sub același acoperiș e altceva.
Sâmbătă, Enea îl aștepta pe Serghei pentru plimbarea obișnuită. Când a deschis ușa, a rămas înmărmurită el stătea pe prag cu două valize mari.
Sergheie, ce s-a întâmplat? a întrebat.
Enei, pot să intru? Îți explic imediat.
Au trecut în living. Serghei a lăsat valizele în hol și s-a așezat pe canapea.
Vezi tu, proprietara vrea să vândă apartamentul. Mi-a dat o săptămână să plec.
Și acum ce faci?
Acum nu am unde locui. Nu găsesc altă chirie imediat, și nici bani nu am.
Enea a început să înțeleagă unde vrea să ajungă.
Enei, m-am gândit noi doi avem o relație serioasă. Șase luni de întâlniri, ne cunoaștem. Poate ar trebui să încercăm să locuim împreună?
Împreună? a repetat ea.
Da. Ai trei camere, e loc. Nu sunt un parazit încă muncesc, pot contribui la cheltuieli.
Sergheie, dar n-am discutat niciodată despre asta.
La ce să discutăm dinainte? Viața ne-a arătat singură soluția.
Enea s-a simțit derutată. Nu era pregătită pentru o astfel de întorsătură.
Sergheie, trebuie să mă gândesc.
La ce să te gândești? Ne iubim.
Dragostea și conviețuirea sunt lucruri diferite.
De ce diferite? La vârsta noastră, e timpul să ne stabilim.
Să ne stabilim în ce?
În relație. Dacă ne vedem, înseamnă că trebuie să fim împreună.
Enea s-a uitat la valizele din hol. Părea că Serghei hotărâse deja pentru ea, adusese lucrurile și o punea față
