Vecina a trecut peste limite
Ioana a înghețat la ușă, ținând cheia în mână. Din apartament se auzeau foșnete și murmur stins. Andrei era la serviciu, iar ea se întorsese mai devreme, hotărând să-și ia o jumătate de zi liberă după o săptămână obositoare. Dar acum inima îi bătea cu putere. Hoți? A deschis ușa cu grijă și a auzit o voce cunoscută:
Doamne, Ioana, Andrei, ce dezordine aveți! Praful pe pervaz, draperiile mototolite! Ar trebui să angajați pe cineva să vă facă curat, altfel ce fel de casă e asta?
În hol, cu mătura în mână, stătea mătușa Mariana, vecina lor. Ioana a rămas uluită.
Mătușă Mariana? Cum ați intrat aici? vocea Ioanei tremura de un amestec de surprindere și enervare.
Păi, ca bună vecină, dragă! mătușa Mariana a zâmbit radios, de parcă prezența ei în apartamentul lor era ceva normal. Am văzut ușa deschisă și m-am gândit să verific dacă e totul în regulă. Și ce dezordine am găsit! Așa că m-am apucat să fac curat.
Ușa era încuiată, a replicat Ioana rece, strângând geanta. Sunt sigură.
Ah, lasă, încuiată-neîncuiată, a făcut mătușa Mariana cu mâna, parcă alunga o muscă. La noi în bloc toți ne cunoaștem, de ce să ne temem? Important e că am intrat eu, nu vreun bădăran!
Ioana nu știa ce să spună. Casa ei nouă, primul lor apartament cumpărat împreună cu Andrei, părea dintr-o dată străin. A murmurat un mulțumesc și a condus-o pe vecină afară, dar în suflet fierbea mânia. Cum avea mătușa Mariana acces la apartamentul lor? Și de ce se purta de parcă avea dreptul?
Povestea începuse cu șase luni în urmă, când Ioana și Andrei, un cuplu tânăr, se mutaseră într-un bloc vechi dar primitor, la marginea orașului. Apartamentul era mândria lor: trei ani de economisit pentru avans, împrumut de la bancă, renunțat la cafea și vacanțe. Când au primit în sfârșit cheile, Ioana a fost pe punctul de a plânge de fericire, iar Andrei, de obicei rezervat, a îmbrânce
