Recent m-am întâlnit cu fratele meu. Părea foarte deprimat și indispus. Motivul dispoziției lui proaste erau vecinii din casă. Ion, numele fratelui meu, are propria sa mașină, de aceea a lăsat-o la parcare, unde își lăsa permanent automobilul. Într-o zi voia să se parcheze, însă locul a fost ocupat de vecina care locuiește cu fiica ei. Ana, numele vecinei și fiica ei, Veronica aveau și ele propriile lor mașini. S-au parcat ambele în locul fratelui meu. El s-a indignat foarte mult de acest lucru, pentru că își lăsa mașina acolo de mulți ani, iar într-un moment au luat și „i-au furat locur pentru parcare”. Într-o dimineață, Ana a ieșit afară și a văzut parbrizul automobilului ei spart .
Femeia s-a gândit imediat că fratele meu a făcut-o, pentru că nimeni în afară de el nu era în stare să o facă. Au luptat tot timpul pentru acest teritoriu. Ion încerca să iasă din situație și spunea că nu este vinovat, dar acest lucru a intensificat și mai mult furia vecinei. Au început să se certe, iar Ana mi-a amenințat fratele, spunând că și ea îi va face un rău. Ion nu a renunțat, a decis să contacteze poliția și să vorbească despre amenințările vecinei nebune.
Așadar, întorcându-ne de acolo, l-am întâlnit. Mi-a spus că îi este foarte frică și este îngrijorat de mașina lui, deoarece câștigă singur bani pentru asta de mult timp. El a regretat deja că a făcut apel la poliție. Eu însumi prefer comunicarea pașnică cu vecinii, pentru că totul se întâmplă în viață. Eu cred că ei ar trebui să uite de acest caz cât mai curând posibil și să se împace . A trecut ceva timp. Am decis să-l sun pe fratele meu și să-l întreb dacă este bine. Am fost surprinsă de dispoziția lui bună. El m-a invitat să îl vizitez. Am decis să vin în ospeție. Ion mi-a spus că poliția încă mai vine, a ordonat vecinei să nu acționeze nesăbuit și să împartă locul de parcare. Vecina Ana și-a cerut scuze și acum ei trăiesc în pace ca niște vecini buni.
