Vecinii noștri au hotărât să ne arate cine este stăpân în bloc. Și asta fără niciun motiv.
Totul s-a întâmplat acum cinci ani. Deja aveam doi copii, iar toată familia încăpea cu greu într-o cameră mică de cămin. Era clar pentru toți că aveam nevoie urgentă de mai mult spațiu. Însă, în acel moment, toate discuțiile noastre rămăseseră doar la stadiul de planuri.
După ce am aflat că soția mea, Ecaterina, urma să aducă pe lume al treilea copil, am înțeles că nu mai putem amâna mutarea într-un spațiu mai mare. Singura variantă era să vindem garsoniera pe care o aveam și să mai punem ceva bani deoparte, ca să ne permitem un apartament cu trei camere, chiar dacă era la periferia Chișinăului.
Așa am și făcut. După vânzare, am cumpărat, cu mari eforturi, un apartament cu trei camere într-un bloc vechi, dar proaspăt renovat. Locuința arăta foarte bine doar să aducem mobila și gata.
Simțeam în sfârșit liniștea unei case adevărate, dar bucuria ne-a fost umbrită de faptul că vecinii de la etajele superioare s-au aliat împotriva noastră. Simțeau nevoia să ne demonstreze că ei sunt cei care dau tonul în bloc.
Au început să ne agaseze constant cu fel de fel de nemulțumiri:
De ce la intrare rămân ușile deschise mai mult timp?
Am explicat că duceam mobila sus, era firesc să fie ușa deschisă o vreme.
De ce las mașina parcată sub geamul lor?
O las sub geamul meu, la etajul întâi. Geamurile lor sunt mai sus, nu am unde altundeva.
Următoarea plângere m-a lăsat fără cuvinte:
Când copiii voștri vin de la grădiniță, aleargă și fac gălăgie! Incomod!
Dar voi stați deasupra noastră. Cum să vă deranjeze? Eu rulam desenele animat la volum mic.
Punctul culminant a fost când vecinele au pornit scandal cu soția mea însărcinată, cu doar o lună înainte de naștere. Au venit într-o după-amiază, profitând că eram plecat, și au început să ridice tonul.
Am venit să discutăm ceva!
Despre ce?
Soțul dumneavoastră, după ce a ieșit la țigară, a lăsat un necunoscut să intre. Omul acela umbla pe scară și propunea să copieze chei de la interfon.
Soțul meu nu fumează (chiar nu fumez și nu am fumat niciodată). Au mai adăugat: dacă necunoscutul face chei noi, poate intra oricând în bloc.
Când am aflat ce s-a întâmplat, am mers la ele și le-am spus, mai răspicat, că nu vreau să mai trecem prin asemenea spectacole.
După acel episod, am început să trăim mai liniștiți, chiar dacă vecinii nu ne mai dau bună ziua.
Am învățat că, oriunde te-ai muta, nu poți alege mereu cu cine împarți scara. Dar respectul și o discuție sinceră te ajută să găsești, până la urmă, liniștea de care ai nevoie ca să-ți crești copiii. Să nu lași câteva vorbe grele să umbrească bucuria unei case noi și a unei familii unite.
