Victor Grigorievici urmărea pe Oleg fără ca acesta să observe. Nu era de mirare, Victor lucrase ani la rând în posturi delicate, era un profesionist! Dar până acum nu găsise nimic suspectOleg nu adusese pe nimeni acasă și nu făcuse nimic dubios. Dar Victor Grigorievici nu era ușor de păcălit. Știa că trebuia să aștepte, și Oleg avea să greșească. Intuiția lui nu putea să-l înșele.
Pentru el, asta era foarte important, pentru că îi privea personal pe el, pe Victor Grigorievici, și familia lui. Ce vremuri frumoase când Alina era mică! Când se născuse, Victor fusese dezamăgit că nu era băiat. Desigur, nu și-o arătase, dar în suflet îl măcina gândulo fată! El, un om respectabil, și iată că i s-a născut o fetiță, nu un fiu! Cu cine avea să vorbească acum, omenește, când greutățile îl apăsau? Pe cine să-l învețe viața, pe cine să formeze ca om?
Și totuși… Eh, o fată! Se căsătorise târziu, mereu munca îl ținuse ocupat, femeilor nu le plăcea schimbul lui obositor. Apoi o cunoscuse pe LenuțaLenuța!dar și ei îi trecuseră de patruzeci, prea târziu să mai viseze la un băiat.
Apoi se întâmplase ceva neașteptat. Victor Grigorievici nici nu-și dăduse seama când micuța lui fiică îi cucerise inima. Când Alina îi zâmbi pentru prima dată și-l prinse de nas cu mânuța ei mică, el cedase.
Și când Alina făcu primii pași nesiguri, apoi, agitată de ceva, alergă spre el strigând: Tati, tati!Victor Grigorievici o ridică în brațe și o strânse la piept. Atunci înțelese că acum fericirea ei era cel mai important lucru în viața lui. A fetiței lui, a micuței lui stea! N-avea să-i permită nimănui s-o rănească.
Lenuța râdea: Vitică, ne răsfăți prea mult! Dar Victor le cumpăra fetelor lui cadouri și, privindu-le în ochii fericiți, se simțea împlinit.
Și cum se întâmplase să crească Alina atât de repede? Doar ieri o ducea de mână la grădiniță, iar ea, ridicându-și capul blond, îl întreba: Tati, ești atât de mare! Îmi cumperi un ursuleț? Da? Și-l privea așa, încât el se simțea atotputernic. Acum termina liceul, se înscrisese la facultate la fără frecvență și începuse să lucreze. Hotărâse singură, așa fusese crescută. Tati, e timpul să fiu independentă. La muncă învăț practic, de ce să pierd vremea? Și Victor Grigorievici era mândru de Alina luice fetiță isteață!
Apoi, dintr-o dată, se întâmplă ceva. Lenuța cocea o plăcintă, cu ochii misterioși, parcă se întâmplase ceva mare. Victor se gândi că poate fetele voiau să-i ceară ceva, dar nu! Era altceva, la ce nu se așteptase. Prea devreme, Alina abia împlinise douăzeci de ani.
Tati, zise Alina zâmbind, apoi îl şterse pe umăr de un fir de praf invizibil. Tati, vreau să vă cunoașteți pe tine și pe mama cu cineva. Nu te enerva. Oleg e foarte bun, ne gândim să ne logodim. L-am invitat la noi la ceai astă-seară. Uite, tocmai sună!
Lenuța deschise prima: Bună seara, intrați, ce plăcere! Eu sunt Lenuța Vasilievna. Iar el e tatăl Alinei, Victor Grigorievici. Victor dădu din cap, îi strânse mâna lui Oleg, dar gâtul i se uscase.
Tipul ăsta venea să-i ia fetița, Alina lui, iată cum stătea treaba! Un străin îi lua singura lui fiică de acasă!
Dar alt glas, al rațiunii, îi spuse: Ce-ai vrut? Nu vrei să fie fericită? Băiatul e bun, are mâna puternică, sau ai prefera să stea toată viața cu mama și tata?
Dar Victor Grigorievici nu voia să asculte. Hotărâse pe loc că Oleg nu era vrednic de Alina lui, și punct. Și îi născu un planavea să-l verifice pe băiat, să nu-și lase fetița păgubită.
Așa că, după câteva săptămâni, așteptarea se sfârși. Victor Grigorievici sta în mașina de serviciu lângă blocul lui Oleg. De câteva seri, pretextând munca, îl urmărise pe tânăr după ce-l lăsa pe Alina acasă. Dacă avea pe altcineva? Sau altceva nu era în regulă, și apoi să-și bată capul că și-a dat fetița unei persoane rele. Deja depuseseră cererea, Alina își cocea rochia, cu Lenuța făceau planuri pentru nuntă.
Și iată că, în sfârșit, Victor Grigorievici văzu cum o fată cu o fetiță mică se apropie de Oleg lângă scară. Oleg o sărută, îi luă geanta și o luă pe fetiță de mână. Și dispărură în bloc! Iată dovada!
Victor Grigorievici știa că Oleg nu era cine pretindea. Dar, pe de altă parte, începuse să-i placă băiatul. Părea deschis, simplu. Poate fusese prea suspicios din obișnuința meseriei?
Alina îl întâmpină bucuroasă: Tati, peste o săptămână e nunta! Am rezervat azi localul cu Oleg. Sunt atât de fericită!
Victor Grigorievici se uită la fiica lui, nedumerit. Îi era rușine că-l urmărise pe ginerele ei. Și atunci Alina continuă:
Tati, părinții lui Oleg vin mâine. Ne vizitează seara să ne cunoaștem, dar stau la el acasă. Astă-seară vine sora lui cu fiica, Nădița, din alt oraș. Soțul ei e în deplasare, va veni mai târziu.
La nuntă, Victor Grigorievici dansă cu Lenuța ca un tânăr. Hotărâse că nu merita să fie mereu suspiciosviața și munca erau lucruri separate.
Un an mai târziu, Alina i-a născut un nepotSergiu! Noul bunic plânse de fericireuite cum se împlineau visurile! Acum avea cu cine vorbi bărbătește, cu cine face treburi de bărbatOleg se dovedise un ginere minunat.
Și micul Serg
