**Casa de la Țară**
Acum un an, familia Popescu a cumpărat o casă la țară. După ce a împlinit cincizeci de ani, Ion simțea o dorință puternică de a avea o locuință secundară. Copilăria lui petrecută la sat îi amintea de casa părintească și de grădinărit.
Mica casă, deși modestă, fusese întreținută bine. Ion vopsi căsuța din lemn, repară gardul și înlocui poarta.
Pământul era destul pentru cartofi și câteva legume, dar livezile lăsau de dorit: puțini pomi și niciun tufiș, în afară de un colțișor cu zmeură.
Nu-ți face griji, dragă, ne vom echipa în timp spuse Ion, apucându-se de treabă.
Măria se plimba activ între răzoare, aprobând planurile soțului ei.
Pe o parte, vecinii erau prietenoși, deși veneau rar, își îngrijeau proprietatea. Dar pe cealaltă parte, era lăsat în paragină. Gardul era strâmb, și totul era acoperit de buruieni înalte.
Acele buruieni au fost un adevărat coșmar pentru familia Popescu tot vara.
Ion, e insuportabil, buruienile năvădesc în grădina noastră, parcă vor să cucerească tot terenul.
Ion apuca atunci săpăligea și ataca buruienile cu vigoare. Dar ele păreau nesfârșite și mereu se întorceau.
Măria, uită-te puțin, perii vecinilor vor fi buni anul ăsta spuse Ion privind grădina plină de buruieni.
Și caisul ăsta e excepțional răspunse Măria arătând un pom care promitea o recoltă bogată. Unele ramuri se întindeau chiar în grădina lor.
Aș vrea să-i văd pe proprietari măcar o dată remarcă Ion cu regret. Poate vor veni măcar să culeagă recolta.
Primăvara, Ion nu rezistase și udase pomii vecinilor cu furtunul i-ar fi părut rău să-i vadă suferind de căldură.
Dar acum, buruienile acelea nesăbuite nu dădeau niciun răgaz.
Puteau să tundă buruienile măcar o dată vara se plângea Măria.
Data următoare când au ajuns, Popescuit au rămas uimiți de recolta de caise. Pentru regiunea aceea, nu era o surpriză, mulți le cultivau, dar pe o proprietate abandonată
Nu, o să tund eu buruienile lor declară Ion. Nu suport să văd locul ăsta sufocat de buruieni.
Uită-te, Ion spuse Măria arătând ramurile grele de caise care atârnau în grădina lor.
Ion aduse o scară mică. Haide să culegem măcar astea înainte să putrezească, nimeni nu s-a arătat pe aici.
E al altora spuse Măria cu prudență.
S-or pierde oricum și începu să culeagă fructele coapte mai întâi.
Atunci hai să culegem zmeura pentru nepoți sugeră Măria. Ai tuns buruienile, e un schimb cinstit pentru munca ta.
Pare că am putea culege tot, nimeni nu are grijă de locul ăsta, stă lipit de parcel
