În sfârșit pentru mine
O, Ancuța, bună! Ai venit la maică-ta? a strigat vecina de la balcon, cu glasul răgușit de țigară.
Bună, doamna Elena. Da, la mama.
Ar fi bine să stai de vorbă cu ea, a oftat femeia, clătinând din cap. E altfel după despărțire, săraica.
Cum adică? s-a încordat Ancuța, simțind un nod în gât.
Eu, vezi tu, mă trezesc cu cocoșii. Am văzut-o într-o dimineață, pe la cinci, coborând dintr-un taxi. Și arăta să zicem, nu tocmai trează. Toată mahalalea bârfește. La vârsta ei! Și de ce l-a dat pe drumuri pe tatăl tău? Da, a greșit, dar cine nu păcătuiește? Atâția ani împreună să te desparți acum, păcat!
Mulțumesc, doamna Elena, a spus Ancuța, înghițind în sec. O să vorbesc cu ea.
A luat-o în goană spre bloc, simțind cum i se strânge inima. Mama o dăduse afară pe tatăl ei acum jumătate de an, după ce îl prinsese cu alta. Ancuța o rugase să mai aștepte poate se îndreptă. Dar mama rămăsese neclintită. Și ce era mai ciudat nu se cufundase în întuneric, cum se așteptase toți, ci se zbenguia ca o fată tânără. Haine noi, petreceri, prietene de-ale lumii lucruri pe care nu le făcuse niciodată până atunci.
Ancuței i se părea greu de înțeles. Ea însăși era pe cale să se mărite, visa la copii. Iar mama ei în club până în zori? Ce fel de bună-mamă ar fi? Cum să o prezinte soacrei, când una țese șorțuri, iar cealaltă își pierde noaptea pe ringul de dans?
Când a deschis ușa, mama a ieșit în hol cu o ceașcă în mână și râs în ochi. Îmbrăcată nu în halatul acela vechi, ci într-o rochie modernă, culoarea nisipului. Unghii făcute, machiaj îngrijit, părul strălucitor se vedea că se bucura de viață.
Ei, cum merge cu Ștefan? a întrebat ea, turnând ceaiul.
Totul bine, a răspuns Ancuța, încercând să-și controleze glasul. Dar tu?
Splendid! Noaptea trecută am ieșit cu fetele. Am dansat, am cântat la karaoke, ce distractie!
Doamna Elena mi-a povestit, a spus Ancuța posomorâtă. Că ai venit acasă la cinci dimineața și păreai zăpăcită.
Mama a izbucnit în râs.
Păi ce crezi? La club bei apă minerală?
Ancuța nu s-a mai putut stăpâni.
Mami, nu crezi că te duce prea departe?
În ce fel?
Păi, să zicem așa, nu mai ești fată. Ce dansuri, ce cluburi? Tu ar trebui să fii un model. Vei fi bună-mamă!
Sunt o femeie liberă, în sfârșit. Nu voi trăi după regulile altora.
Dar ai trăit atâția ani cu tati! Cum poți să uiți totul așa?
Mama a tăcut o clipă, apoi, liniștită dar hotărâtă, a spus:
Tatăl tău m-a înșelat. Nu a fost o greșeală, ci o alegere. Iar eu nu mai vreau să fiu doar o gospodină. Vreau să trăiesc. Pentru mine. Am trăit ani de zile pentru familie. Acum fac ce vreau.
Dar ai aproape cincizeci!
Și? Să îmbătrânesc pe comandă?
Ancuța și-a dat seama că a depășit limita.
Scuze, n-am vrut să te supăr. Doar că-mi pasă.
Dacă te rușinezi de mine, nu mă invita la nuntă. Dar să știi: nu-mi voi ascunde firele albe sub batic și nici nu mă voi îmbrăca ca o cucoană bătrână. Voi dansa și, poate, voi flirta. Mă simt bine.
Nu, mami, vreau să fii acolo. Doar că
Doar că mătușa Elena nu e de acord? Ei, nu-i pasă. Eu în sfârșit trăiesc.
Când s-a întors acasă, i-a povestit tot logodnicului.
Nu știu cum să reacționez.
Ștefan a râs:
Eu zic că maică-ta e minunată. N-a căzut în beznă, a ales viața. Nu-i niciun păcat să fii fericită.
În weekend, Ancuța a sunat-o pe mama ei.
Mami, hai să mergem la baile turcești, apoi la un local cu muzică live?
Și nu te vei rușina de mine?
Le spun că ești sora mea mai mare, a râs Ancuța.
Atunci ne înțelegem. Dar să știi, nu plecăm devreme.
Acea zi a fost un început. Ancuța a văzut pentru prima dată ce putere avea mama ei. Și că, poate, ar trebui să învețe de la ea să fie ea însăși. Să trăiască nu cum se cade, ci cum simte.
