În fiecare seară, când se întorcea de la sală, Dorina mergea pe același traseu în drum spre casă. Într-o zi, grăbindu-se să ajungă cât mai curând, fata și-a cumpărat tortul preferat pentru a bea o cafeluță la sosire. Deodată, trecând pe lângă niște garaje, a auzit un copil plângând.
Dorina era o femeie sensibilă și de fiecare dată se oprea să ajute un bolnav sau un copil care plângea, mai ales în asemenea locuri.
Trecând pe lângă acele garajuri abandonate, a zărit un băiețel de vreo 4-5 anișori. Copilul era îmbrăcat în haine rupte, cam neîngrijit cu părul creț, dar ciufulit. El nu se putea opri din plâns.
Dorina a luat copilul la ea acasă, pentru că locuia singură și nu avea soț.
Femeia l-a spălat, apoi i-a preparat un lapte cu cacao și l-a hrănit cu tortul preferat.
Ea a început să-l întrebe pe copil cum s-a întâmplat că el se afla singur în stradă la acea oră. Băiatul a început să-i povestească. I-a spus că-l cheamă Vlăduț, are 5 ani, nu are părinți, iar bunicul cu care locuia a decedat. Așa că a rămas singur pe stradă pentru că nu știa la cine să meargă.
A doua zi, Dorina a raportat acest lucru la serviciul de tutelă și a fost imediat informată că în acest caz băiatul va fi trimis la un orfelinat. Femeia înțelegea că orfelinatul nu este cea mai bună ieșire din situație.
Timp de câteva zile, ea a meditat asupra deciziei sale.
Într-un final Dorina a decis că cel mai bun lucru pentru Vlăduț ar fi să-l adopte.
Acest proces a durat mult timp, au existat multe nuanțe controversate. În cele din urmă, Dorina și Vlăduț au îndurat totul și au trecut prin această procedură neplăcută.
Acum locuiesc împreună. Iar tortul și laptele cu cacao este de-acum înainte – tradiția familiei lor.
