Soacra mea este o femeie cu un caracter dificil. Slavă Domnului, după mulți ani de căsnicie cu soțul meu Sorin, m-am obișnuit cu ea. Câteodată mi se pare că am găsit limbă comună cu ea. Cu toate acestea, recent s-a întâmplat o situație după care soacra s-a supărat pe mine și pe fiul ei, iar eu până la momentul de față nu pot înțelege ce s-a întâmplat.
Crina voia întotdeauna să fie cât mai aproape de unicul ei fiu, iar eu o înțelegeam. De fiecare data când ne adunam cu toată familia, soacra se așeza lângă Sorin: la masă, în mașină, la cinema și la teatru, iar pe mine mă lăsau undeva pe fundal. Deși nu îmi plăcea asta, nu eram o persoană orgolioasă, de aceaa nu mă certam cu ea: pentru ce să îmi stric relațiile cu oamenii dragi?
Vara trecută, în sfârșit am decis să mergem în mult așteptata vacanță. Avem un animal de companie, motanul Simba. Desigur, am plecat la părinții soțului meu, să îi rugăm să aibă grijă de motan. Am primit în schimb pretențiile soacrei: de ce nu am chemat-o cu noi? Eu și soțul ne-am gândit și am decis să mai cumpărăm două bilete la mare. Apropo, pe Simba l-am lăsat în grija prietenei mele.
Am ales locurile în avans: eu lângă soț, copii aparte, iar părinții soțului alături. Cu toate acestea, când era timpul să luăm loc, Crina voia să stea lângă fiul ei. Eu eram șocată. Sorin s-a amestecat atunci: i-a spus mamei, că nu se va întâmpla nimic dacă el nu va fi lângă ea.
Toată vacanța și chiar până în ziua de azi soacra nu vorbește cu noi. Până la momentul de față nu înțeleg ce s-a întâmplat.
