„Acest băiat chiar este fiul tău?”

Avem o familie fericită și foarte prietenoasă. Mama mea este o persoană minunată și grijulie. Ea este o adevărată gospodină și este persoana mea cea mai apropiată. Tatăl meu este o fire puternică, curajoasă și inteligentă. El este mereu gata să îți ofere o mână de ajutor. Îmi iubesc enorm părinții.

Recent, o mică minune a apărut în familia noastră. Merge vorba despre frățiorul meu mai mic, Ștefan. Este un băiat energic și un frate minunat. Avem o diferență de vârstă destul de mare, dar asta nu ne împiedică să petrecem timpul împreună.

Semăn mai mult cu tatăl meu, dar am nasul mamei. În rest, semăn leit cu tata.

Părinții mei sunt destul de diferiți ca aspect fizic:

– Mama are părul roșcat și ochii albaștri. Forma nasului ei este foarte fină, are gropițe în obraji și mai mulți pistrui.

– Iar tata este un brunet cu ochi căprui și de statură înaltă. El are sprâncenele groase și negre, iar buzele îi sunt pline.

Ștefan este copia mai mică a mamei. La fel ca și ea, fratele meu are pistrui și este foarte drăguț. În schimb, el nu seamănă deloc cu tatăl său, nici buzele, nici nasul – nimic nu se aseamănă.

Tata nu își face griji din această cauză, pentru că înțelege că aspectul fizic nu este cel mai important lucru. El este fericit că fiul său este la fel de chipeș ca și soția lui minunată.

Adesea, oamenii cred că fratele meu nu este fiul biologic al tatălui nostru. Când tata le confirmă celor din jur că Ștefan este fiul său, oamenii fac ochii mari cât cepele, dar tac. Nu aș putea zice același lucru și despre cunoștințele noastre. Toată lumea consideră că este de datoria lor să întrebe: „Ștefan într-adevăr este fiul tău?”

Tata s-a obișnuit deja cu toate aceste întrebări și mereu încearcă să le ignore sau să transforme totul într-o glumă.

Оцініть статтю
„Acest băiat chiar este fiul tău?”