Socrul meu a avut recent o operație. I-a fost îndepărtată vezica biliară. Da, înainte îi plăcea să mănânce gustos: cartofi cu smântână, o bucată de carne sau slănină, un castravete murat, uneori putea să bea și un pahar cu vin pentru apetit. Desigur, cu un astfel de mod de alimentație la bătrânețe nu mai poți fi mult timp sănătos.
După ce a fost externat din spital am decis să-l luăm pentru o vreme la noi. Așa suntem mai liniștiți, căci este permanent sub supravegherea noastră.
Desigur, trebuie să-i pregătim mâncare separat, terciurile ușoare și supele au devenit parte integrantă a dietei. Da, asta îmi lua un pic mai mult timp decât de obicei, dar socrul este un om bun. Ne doream să simtă grijă din partea noastră.
Pentru familie aveam alt meniu, inclusiv mâncare prăjită și afumată – ceea ce era ceva tabu pentru tata.
Într-o noapte am intrat în bucătărie ca să beau apă și am dat de o priveliște ciudată: socrul stătea lângă frigider și înfuleca pârjoale prăjite. Eu, desigur, i-am făcut observație:
-Tată, medicul v-a interzis să mâncați mâncare prăjită. Parcă vă pregătesc special pârjoale pe aburi.
-Îți pare rău de o bucată de pârjoală pentru mine?! Nu pot mânca mâncarea asta fără niciun gust și alunecoasă. Deja m-am săturat de ea! Plus că și voi mâncați lângă mine diferite bunătăți. Sunteți fără simț! Văd că ați cumpărat și salamul meu preferat – asta e o bătaie de joc! – mormăia bărbatul nemulțumit.
M-a revoltat foarte mult această situație. Totul se face spre binele lui, iar el ne învinuiește în nu se știe ce. Ar trebui de-acum și noi să ținem dietă? Păi, asta e peste măsură deja!
