Prietena mea, Cristina, este un om foarte bun și receptiv. Mereu este gata să sară în ajutor. Suntem prietene încă din școală și mă bucur foarte mult că am așa prietenă.
Recent s-a căsătorit cu un bărbat de treabă pe nume Lucas. El este din Statele Unite. Ei s-au cunoscut când Cristina a plecat acolo la studii. Ei au o poveste frumoasă de dragoste și cred că un viitor luminos.
Lucas și Cristina călătoresc des prin diferite țări. Mereu și-au dorit să-i ajute pe ceilalți, de aceea s-au făcut voluntari. Se duceau în diferite țări și le duceau hrană nevoiașilor, apă, haine, îi ajutau material, moral și fizic. Uneori rămâneau și transportau oamenii la lucru în gospodărie.
Și iată, în una din călătoriile prin Liberia – în Africa de Vest, orașul Monrovia, capitala Liberiei, ei au rămas pentru a ajuta o femeie în vârstă, întrucât ea era deja bătrână, dar avea multe treburi.
Într-o seară Cristina mergea pe o cărare și a văzut un copil care plângea. Era o fetiță abandonată pe stradă și flămândă. Avea aproximativ unsprezece luni. Prietena mea a a întrebat oamenii: ”Al cui este copilul? Cine este?” I-au spus că mama fetei murise acum o săptămână, iar tatăl nu se știe cine este.
Cristina și Lucas au decis să o înfieze pe mica fată. La început a durat ceva timp cu întocmirea actelor, dar ei au reușit și acum cresc o fată frumoasă.
Au trecut cincisprezece ani. Frumoasa liberiană este elevă la o școală din SUA și este un cetățean cu drepturi depline. Fata este o elevă foarte silitoare și e mândria școlii. Părinții se mândresc mult cu ea.
