Eu locuiesc cu părinții și cu sora mai mare. Mama este o gospodină minunată, iar tatăl meu este muncitor și mereu se află în deplasări. Tata este jurist într-o companie care colaborează cu firmele din străinătate, de aceea de multe ori pleacă acolo cu munca.
Recent am văzut o pisică mică lângă un supermarket. Era atât de drăguță și de pufoasă! Dar era frămândă și murdară. Mi s-a făcut milă de micuță și am luat-o acasă. Era roșcată și cu ochi verzi. Am îndrăgit-o în câteva secunde.
Eu și mama i-am dat lapte. Am hrănit-o, am spălat-o și i-am pregătit colțișorul ei. Peste o oră a venit acasă sora mea și când a văzut pisica, a făcut scandal.
Ea nu voia ca Puffy să locuiască cu noi. Elena era de părere că pisica ne va da bătăi de cap și spunea că are un miros neplăcut și mult păr pe care îl va lăsa peste tot.
Eu și mama, fără să atragem atenția la revolta surorii mele, am decis să-l lăsăm pe Puffy la noi.
Nu știam de ce sora mea a avut această reacție, căci înainte îi plăceau foarte mult animalele și mereu se îngrijora pentru ele. Probabil cu anii totul se schimbă, chiar și iubirea pentru pisici.
Într-o zi am venit mai devreme de la școală și am văzut cum Elena împinde pisica și o aruncă afară. Eu, desigur, am luat-o înapoi și am vorbit cu sora mea să nu mai facă așa.
Dar ea nu m-a ascultat. A doua zi Puffy iar era pe stradă. După aceea eu și Elena ne-am certat și acum nu vorbim deloc.
Prin urmare, după cum s-a dovedit, înainte Elena își dorea foarte mult să aibă un cățel dar nu i-au permis. De aceea s-a înfuriat așa când am adus pisica acasă.
Când eu cu mama am aflat, ne-am gândit să îi dăruim Elenei un cățel. Ea era bucuroasă și mereu stătea cu Boston.
Cățelul alb și pufos avea ochi negri și rotunzi. Era ascultător și foarte deștept. Noi îl iubim. Ne-a devenit foarte apropiat.
De asemenea, drăguțul nostru Boston s-a împrietenit cu câinele vecinului. Deseori petrec timpul împreună: se joacă, vin unul la altul în vizită, se joacă de-a întrecerea și alte jocuri interesante. Datorită lor mama s-a împrietenit cu vecina, așa că acum îi plimbă pe cățeii noștri împreună. Și noi petrecem distractiv timpul, admirând prietenia cățeilor și bucurându-ne când se revăd.
De asemenea, câinele și pisica noastră s-au împrietenit și se joacă împreună. Boston și Puffy nu pot o zi unul fără celălalt. Eu le admir prietenia. Ea chiar e adevărată și pentru toată viața.
