-Mamă, uite ce păpădie mi-a dăruit Nicu!
-Uite ce ai făcut! Ți-a murdărit toată rochia cu păpădia asta! Arunc-o imediat!
Ce simte fata după cuvintele mamei sale?
Supărare, frustrare, durere. Fericirea ei a fost călcată în picioare, devalorizată, aruncată la gunoi.
Rochia ei – mai prețioasă decât cadoul, mai prețioasă decât sentimentele ei și bucuria ei.
L-a devalorizat chiar și pe băiat- pe Nicu. Mama a spus că nu este în stare să dăruiască ceva adecvat.
Iar copila va decide că astfel de cadouri nu au nicio valoare. Chiar ar putea să se supere pe Nicu, nu doar pe mama, deoarece cadoul lui i-a distrus rochia. Ba chiar ar putea să asocieze “cadourile” cu “supărarea” și inconștient să se supere pe oricine nu i-ar oferi un cadou. Ba cadoul nu e bun, ba nu este oferit cumsecade, ba nu o va aranja persoana ce i-a dăruit cadoul, ba altceva. Asta îi așteaptă la vârsta de adolescență, iar apoi în viața matură.
Astă vară, fiul meu, la fel – mi-am devalorizat surpriza. Noi visam la odihnă la mare. Anul a fost dificil. Pentru a-i distra cumva pe copii, le-am promis că pe el și pe prietenii lui îi așteaptă o surpriză la mal. Vroiam să le ofer niște sentimente minunate, o petrecere colorată, exact de ceea ce aveau nevoie. Am cumpărat vopsele, vroiam să le fac niște poze distractive și colorate. Сu toate acestea, s-a dovedit că nimeni nu are nevoie de sentimente, ei sunt interesați în cadouri materiale. Totul a fost năprasnic.
Am fost supărată până la lacrimi. De ce adolescenții nu prețuiesc sentimentele și emoțiile? Acestea sunt niște comori atât de prețioase. De ce ei prefer să stea toată seara în telefon? Poate că adulții sunt vinovați în asta, când în copilărie devalorizează capabilitatea lor de a savura momentul, de a se bucura mărunțișurilor, de a aprecia oamenii care le fac o surpriză?
