Când locuiești în sânul naturii, mai aproape de munți, fii pregătit ca și cele mai îndepărtate rude să își amintească de tine.
Astăzi a sunat o rudă mai îndepărtată și mi-a spus: – Bună, ce mai faci? Cât de frumos ar trebui să fie la voi acolo la munte, așa e? Așteptați-ne în vizită, cum să ajungem la casa voastră? Ultima dată când am vorbit a fost acum vreo cinci ani în urmă și nu a fost nimic special în convorbirea noastră. Doar ne felicitam de sărbători și atât. Și uite că îmi spune să-i aștept, că vor ajunge într-o oră. Locuiesc cu soția mea, iar ea este foarte ospitalieră, iubeste când avem în casă de toate. Așa că ne-am pus fuga la treabă, să punem masa, să tăiem carnea, să scoatem din congelator tot ce aveam.
Bine că mai am băutura pe care am facut-o din toate fructele de pădure pe care le-am cules. Voi avea cu ce să-mi servesc oaspeții. Mai avem și o mulțime de fructe și legume. Vom servi copiii cu fructe. La urma urmei, oamenii vor fi de la drum și o să le fie foame.
Ne-am întâlnit rudele, am râs, am băut puțin din băutura mea. Am discutat, am povestit cine și cum trăiește și ce face, iar apoi vărul meu îmi spune: – Am venit pentru o săptămână, să stăm în sânul naturii, am vrut să vă vedem peisajele, sper să nu ne alungați. – Vasile, sigur că nu vă voi alunga, dar nu știu dacă veți avea toți suficient spațiu pentru atâta timp. No oferim turiștilor în chirie camerele casei noastre, așa că chiar nu este suficient spațiu pentru că totul e deja ocupat.
Locuim împreună cu soția într-o cameră micuță și ar fi de dorit să fim avertizați din timp despre astfel de vizite, i-am spus eu lor. Toți cei de la masă au tăcut. Vărul meu a încercat să-mi dea un sfat foarte bun, după părerea lui, – să mut toți oamenii în casa alăturată, iar pe dânșii să-i găzduim la noi. Am rămas uluit de aceste cuvinte. Am decis și eu să le ofer un sfat rudelor mele, – să se stabilească în casa alăturată. I-am mai spus că aș putea vorbi cu proprietarul, să le facă o reducere la camerele închiriate. Și atunci fratele meu a spus: – Dar acolo trebuie să plătim.
Eu îi răspund: – Dar de ce nu ați sunat mai devreme, pe la începutul verii. V-aș fi lăsat camere libere și v-ați fi odihnit. Iar fratele zice: – Ni s-a dat concediu abia acum și a mai ramas foarte putin timp. Nu vreau să vă povestesc mai departe tot ce am auzit de la verișorul meu, dar sunt sigur că nu ne vom vedea în timpul apropiat.
Situația s-a dovedit a fi destul de neplăcută, dar una chiar banală. Pe o vreme toți au uitat de noi, apoi și-au amintit că se pot odihni gratuit aici. Dar nimeni nu s-a gândit că închirierea camerelor pentru turiști este afacerea familiei noastre. Nu-mi pot pierde venitul din cauza rudelor. Am fost mereu gata să le accept doar în cazul în care nu sunt atât de mulți turiști. Dacă nu e sezonul, e mai ușor de zis. Eram foarte îngrijorat de această situație, dar am învățat să rostesc cuvântul “nu”. Probabil că nu aș fi îndrăznit să fac asta mai înainte, pentru că oricum, îmi sunt rude, și ar trebui tratați bine și să le fac pe plac în toate. Am făcut tot ce mi-a stat în putere. Dar nu ar trebui să vină pe neprins de veste cu speranța că am putea avea locuri libere și să planifice astfel de călătorii. Omul trebuie să aibă respect pentru cei din jur, indiferent dacă sunt rude. Această situație m-a învățat să pot renunța atunci când m-ar deranja ceva. Pentru că altfel mi-aș fi pierdut afacerea cu mult timp în urmă.
