Am auzit întâmplător conversația ei cu voce tare, ce era despre mine.M-am întors pe neprins de veste dintr-o călătorile de afaceri, m-am oprit la ușă și am auzit-o pe Adriana discutând despre mine cu cineva. A fost foarte umilitor – s-a plâns Aurel Popescu, în vârstă de 65 de ani.
Adriana este secretara-referentă al lui Aurel Popescu. Lucrează pentru el ca asistent personal de peste zece ani. Aurel Popescu este directorul unei mari companii medicale, de aceea cerințele pentru angajații de aici sunt foarte mari. Trebuie să fii nu numai bine educat, ci și rezistent la stres, energic și ceea ce este cel mai important, trebuie să fii o persoană decentă.
Aurel Popescu avea mare încredere în Adriana. Ea îi ajuta întreaga familie – cumpăra bilete, rezerva hoteluri, tipărea documente.
Când șeful era bolnav, ea se asigura că acesta lua medicamentele la timp. Ce să spun, Adriana era o persoană de încredere.
– Cu cine a vorbea în sala de așteptare? Poate era o conversație telefonică?
– Nu, pălăvrăgea cu contabila. Era sigură că nu mă voi întoarce astăzi, de aceea s-a relaxat, era un comportament obișnuit în lipsa mea.
Ce pot să spun, în dimineața aceea, Aurel Popescu a aflat o mulțime de lucruri neplăcute despre sine. Margarita și-a arătat firea adevărată.
– Acesta este un tiran, ci nu un lider. Este permanent pretențios, bătrânul își iese deja din minți. Lucrează până noaptea, mă reține până târziu și nu-mi mărește salariul. Permanent – diete, stomatologi, săli de sport. M-am săturat!
Directorul, desigur, a rămas șocat, pentru că nici nu-și putea imagina că Adriana nu era mulțumită de ceva. El o ajuta mereu, îi trimitea copiii la sanatoriu și la tabără. Soția lui îi aducea daruri din călătorii. Chiar și salariul, în opinia șefului, era demn.
Secretara era mereu amabilă, politicoasă , dar în spatele meu răspândea bârfe și insulte .
-Eu o lăudam permanent, îi ofeream premii anuale , o lăsam să plece când avea nevoie. – s-a plans Aurel Popescu.
-Niciodată nu și-a dezvăluit adevărata sa personalitate?
– Nu. Lucrează de atât de mult timp ,iar tu știi că nu tolerez oamenii necuviincioși, mai ales în mediul meu apropiat. Am fost întotdeauna sigur de ea. Totul era clar pentru Adriana, toate problemele erau ținute sub control. M-aș fi putut baza pe ea în orice situație.
Când Aurel Popescu a intrat pe neașteptate în sala de așteptare în dimineața aceea, Margarita a fost jenată, privea în jos, iar contabila a zburat din birou ca un glonț.
– I-ai spus că știi totul? -am întrebat.
– Încă nu. O să mă mai uit puțin la ea. O voi concedia, personalul este deja în căutarea unui înlocuitor. Întrebarea este dificilă, deoarece trebuie să ne despărțim de ea pașnic, deoarece știe multe și, după cum sa dovedit, are gura murdară și limba lungă.
– Da, ai dreptate, prietene.
– Cu toate aceste, este o muncitoare bună, eh … Poate sunt toate la fel …
Cum să procedeze șeful? Nu mai are încredere și un astfel de comportament al subordonatului este inadmisibil. Cred că Aurel Popescu va lua decizia corectă.
