Timp de 20 de ani mă macină un lucru pe care îl țineam în taină. Și uite că a venit momentul pentru a vă dezvălui adevărul.
Îmi doream enorm un copil, dar nu puteam să-l am din cauza unor probleme de sănătate, care s-au transmis prin ereditate. Și totuși mi-a reușit să rămân însărcinată. Sarcina a decurs problematic, am stat pe patul de spital mai mult timp, acolo și am făcut cunoștință cu Maria. Avea 20 de ani, era tânără și naivă. Maria nu avea în plan să-și creeze o familie, dar a rămas însărcinată. Iubitul ei, când a aflat această noutate, i-a dat papucii. Fata se gândea să facă avort, însă părinții au încurajat-o să nască, spunându-i că avortul este un mare păcat și promițându-i că o vor ajuta cu educația copilului. Peste o vreme m-am împrietenit cu Maria. Într-o bună zi am auzit-o cum vorbea cu medicul. Din acea discuție am înțeles că fata vrea să renunțe la copil. Acest lucru m-a afectat foarte mult. Cum poți să renunți la propriul copilul? M-am hotărât să discut cu ea și s-o conving să nu facă acest lucru:
– Maria, chiar nu înțelegi ce vreai să faci, încearcă să analizezi această faptă din mai multe aspecte. Crezi că merită? Totuși e o părticică din tine, te rog să te mai gândești, mai ai ceva timp pentru a face o alegere. – îi spuneam eu, dar fata nu voia să mă asculte. Maria era încăpățânată, tânăra înțelegea că nu i-ar putea oferi copilului ceea ce ar merita.
Și atunci am realizat că aș putea să adopt acest copil. Am decis să vorbesc cu medicul cum ar fi mai corect să procedez. Maria a fost de acord, căci nu vroia să-și lase copilul la orfelinat. Am decis să spunem că eu am născut doi copii.
Maria a născut o fetiță, iar peste două zile am născut și eu un băiat. Soțul meu s-a mirat când am ieșit la el cu doi îngerași, dar totuși a fost bucuros. El era sigur că ambii sunt copiii lui.
Anii treceau, dar eu tot nu mă hotăram să-i zic soțului adevărul. Am făcut-o abia peste 20 de ani. El era șocat și a rămas tăcut o vreme, după care mi-a zis că am luat cea mai corectă decizie.
