Trăiesc fără soț de mult timp, în ciuda faptului că am deja treizeci și cinci de ani așa și nu m-am căsătorit niciodată. Am avut mulți iubiți frumoși, am avut cândva chiar și o relație de lungă durată, care aproape a ajuns la nuntă, dar, din păcate, nimic nu a ieșit. Acum locuiesc cu mama. Nu mai am pe nimeni în afara ei. Tatăl meu ne-a părăsit când eram foarte mică, aveam doi ani, iar fratele mai mare a plecat să locuiască în străinătate, are propria lui familie și vine rareori acasă.
De aceea locuiam împreună cu mama mea, ca să nu ne plictisim nici eu, nici ea. Am muncit mult, dar acum mă dedic mai puțin muncii. Știți, simt mereu de parcă îmi lipsește ceva, de fapt, am înțeles exact ce. Da, știam că am nevoie de o familie, de copii, să ofer cuiva bunătatea, grija și dragostea mea. Cu toate acestea, nu există nimeni cu care aș putea să îmi îndeplinesc dorințele.
Așadar, eu și mama eram prietene, aproape niciodată nu ne certam, împărțeam toate treburile casnice, deși era deja în vârstă, lucra și ea, își dorea să se pensioneze în sfârșit. Era profesoară. Uneori venea acasă de la serviciu și spunea să nu o deranjez. Înțeleg că copiii au nevoie de multă energie. Într-o zi m-am gândit să îmi iau un animal de companie, nu știu de ce, posibil pentru că veneam tot timpul la prietena mea și ea avea un câine, atât de frumos și jucăuș.
Am decis să-mi cumpăr și eu unul. Am fost la magazinul veterinar și mi-am cumpărat un câine. Cât de tare l-am îndrăgit. L-am numit Ricky, mama mea nu a fost împotrivă. Am avut grijă de el, i-am cumpărat mâncare, l-am plimbat. Odată am ieșit afară la o plimbare cu noul meu prieten și am văzut un câine alergând, lătrând și parcă încercând să îmi arate ceva.
Am ajuns la locul unde m-a condus câinele meu și am văzut un cățeluș. Ei bine, cățeșul era copia lui Richie al meu, uneori îl dezmierdam așa. Nu vă puteți imagina cum a umblat în jurul lui, s-a jucat cu el, l-a lins. Am înțeles că cineva a lăsat cățelul la voia sorții, iar faptul cum l-a tratat Ricky cu dragoste îmi rupea inima în două. Nu l-am putut lăsa pe acel cățeluș și l-am adus acasă. Acum Richie are un prieten care arată fix ca el. Mă bucur că am în sfârșit pe cineva căruia îi pot oferi grija și dragostea mea. Am numit cățelușul Bruno, deoarece are blana de culoarea cafenie. Acum am o familie mare de câini.
