Soția mea nu era în stare să-și găsească un loc de muncă mult timp și m-a chinuit și pe mine cu această întrebare, până când am aflat adevăratul motiv. Orașul nostru este mic, de aceea există probleme cu găsirea unui loc de muncă. Veronica, numele soției mele, încearcă de trei ani să-și găsească un loc de muncă, dar nu poate. Își poate găsi ceva de lucru pentru câteva zile și atât. Anterior, Veronica mea, a lucrat într-un restaurant prestigios ca administrator și câștiga bani decenți, dar și-a dat demisia.
Deja al al treilea an nu reușește să-și găsească un loc de muncă normal. Nu mi-a spus niciodată motivul concedierii ei. Nu am deranjat-o prea mult în privința asta. Ea a spus doar că un muncitor ca ea este сăutat peste tot și că își poate găsi cu ușurință un loc de muncă, dar totul s-a schimbat acum trei ani. A trecut atât de mult timp, dar soția nu renunță și în fiecare zi nu își pierde speranța să își găsească de lucru. Eu cred că în trei ani de căutare îndelungată plină de eșec ai putea fi într-atât de dezamăgit încât poți cădea într-o depresie.
Într-o dimineață, eu și soția mea am ieșit împreună din casă. Ea se ducea ca deobicei la un interviu, iar eu fugeam la muncă, pentru că era deja târziu. Când am venit la muncă, am observat că mi-am uitat portofelul acasă și am decis să mă întorc. Intru în apartament, iar acolo soția mea stă și se uită la televizor. Am început să o întreb:
– Trebuie să fii la interviu, ce faci acasă?
Și ea mi-a răspuns:
– M-am dus să lucrez ca administrator într-un supermarket și m-au pus la casă. Nu m-am angajat un casier acolo. De ce îmi fac asta?
Am ascultat-o și am plecat la muncă. Pe drum am hotărât că într-o zi voi mai intra pe neașteptate acasă.
A trecut ceva timp și mi-am amintit de planul meu, să vin acasă și să verific dacă soția mea într-adevăr a mers la următorul interviu. Întorcându-mă acasă, am observat că ușa era întredeschisă și Veronica vorbea cu o prietenă care a venit la ea. Ea îi spunea prietenei sale:
– Mi-a plăcut foarte mult rochia aceea azi, putem merge să o cumpărăm? Nici măcar nu am intrat în apartament. Mi-am dat seama imediat că soția mea nu mai caută un loc de muncă, ci pur și simplu îmi folosește banii și îi cheltuie pe diverse prostii. În cele din urmă, am început să-i dau mai puțini bani și știți, chiar a ajutat-o să iasă din așa zisa depresia ei prelungită și în cele din urmă și-a găsit un loc de muncă și s-a autodepășit.
