Numele câinelui meu este Mike, l-am găsit afară lângă blocul meu. El era foarte speriat și tremura de frig – se apropia iarna, de aceea temperatura de afară era tot mai joasă. Câinele avea o blana scurtă, de aceea aceasta nu îl ajuta deloc să facă față frigului.
Eu voiam demult să am un animal de companie, de aceea am decis să-l iau la mine acasă. În așa mod voi face o faptă bună și voi obține un prieten fidel. Mike era un câine micuț, de aceea nu mi-a fost greu să-l duc până în casă. Cățelușul nu se împotrivea – dimpotrivă, era foarte fericit când l-am luat în brațe.
Mike s-a obișnuit repede cu noua sa locuință, însă ceva îl îngrijora pe câine, nu puteam să înțeleg – ce.
În timpul plimbării Mike a început să fugă undeva și să latre, eu nici nu am observat unde a dispărut. L-am căutat un timp îndelungat, însă așa și nu l-am găsit… Am plecat întristată acasă.
Aproximativ într-o oră a apărut și Mike. Câinele lătra la ușa apartamentului, mi-am dat seama imediat că este Mike. Când am deschis ușa, l-am văzut pe Mike, însă nu era singur, și-a adus “prietenii”. Era cu un alt câțeluș negru de aceeași mărime, iar alături mieuna o pisicuță. Animalele au fugit atât de repede în casă, că nici nu am reușit să mă uimesc.
„Ei bine, va trebui să las și aceste animale…” mi-am spus și am închis ușa.
