Îmi plac hipermarketurile. Când mergi după cumpărături poți, totodată, și să te plimbi. Nici nu observi cum faci câțiva kilometri, iar asta, fiți de acord, este benefic și pentru sănătate. De obicei mă duc acolo cu o listă mare, în weekend. Iau căruciorul și îmi fac aprovizionarea pentru o săptămână întreagă.
Era într-o zi de marți. Da, știu, nu e conform tradiției, dar în acea zi mă întorceam de la muncă mai devreme și îmi doream ceva dar nu știam ce. De această dată nu am luat căruciorul pentru că mă duceam după ceva gustos. M-am uitat la multe rafturi și produse, dar nu am găsit nimic pe plac.
Puțin dezamăgit, aveam de gând să mă îndrept spre ieșire, dar m-a oprit vocea cuiva:
-Alex, o să mai țin mult aceste coșuri, poate vii și mă ajuți, în sfârșit?
Eu m-am întors și am văzut o blondă suplă, cu ochi albaștri. Era îmbrăcată într-o rochie ușoară de culoare mentă, iar în mâini avea coșuri grele. Privirea ei era îndreptată spre mine și se uita cu un așa reproș, că am început să mă îndrept încet spre ea. ”Noi măcar ne cunoaștem?” Cu toate că sigur nu aș putea uita așa o fată frumoasă. Poate e o colegă de clasă pe care nu am văzut-o de mult timp? Mă apropiam din ce în ce mai mult și chiar am întins mâna ca să o ajut cu cumpărăturile, dar în acel moment cineva m-a lovit pe umăr.
-Îmi cer scuze, nu a fost intenționat.
Un bărbat cu un cap mai înalt decât mine se îndrepta către frumoasa încărcată cu cumpărături:
-Ana, de ce le ții în mână? Parcă ți-am spus, vin imediat și le voi lua, – îi spunea tânărul.
Domnișoara a căzut de acord, iar eu eram foarte emoționat. Bine că acest tânăr m-a oprit la timp, că, de altfel, putea să aibă loc o situație nu foarte plăcută. Ce coincidență, ca acel bărbat să poarte același nume ca mine. Iar acea privire te impune să faci totul.
