Practic toata viața mi-o petrecusem cu tata. Mama a plecat în străinătate ca să câştige mai mulți bani iar eu am rămas cu tata. Mama, practic nu a fost prezentă în viața mea, a plecat când aveam doar 6 ani. Tata era foarte sever cu mine, dar îl respectam foarte mult şi îmi era frică de el. Întotdeauna aveam lucruri mai bune decât prietenii mei. Mama imi trimitea haine frumoase şi scumpe din Italia. Muncea acolo. Relațiile dintre părinții mei se înrăutățeau cu fiecare an. De vină fusese distanța și dorul pe care-l purtam pentru mama. Am absolvit şcoala cu succes. Din acest motiv doream sa merg la universitate pentru a primi studii bune. Mereu visam la o cariera de medic, însă tatăl meu întotdeauna era împotriva învățăturii. El spunea ca voi munci ca şi mama, pe pământ străin, cum o fac toți. Eu nu credeam în asta şi îmi urmam scopul.
Am susținut cu succes examenele şi am fost admisă la medicină, pe un loc bugetat. Eram foarte fericită, întrucât pe lângă studii superioare voi primi şi o bursă mare. Era fain la facultate, – cunoştințen noi, prieteni noi, profesori înțelepți. Totul a fost minunat.
Veneam des pe acasă.Trebuia să-l ajut pe tata, totodată vroiam să-mi văd și vechii prieteni. Curând mi-am întâlnit dragostea. Era un băiat din oraşul meu natal. Fusese o dragoste la prima vedere. El își manifesta interesul față de mine, iar în scurt timp am început o relație. Era foarte muncitor şi inteligent. Veneam din ce în ce mai des pe-acasă, să-mi revăd iubitul, îl chema Bogdan.
Ne apropiam de sfârșitul anului universitar. Înțelegeam că în curând trebuia să vină sesiunea. Trebuia să susțin cu succes examenele pentru a nu-mi pierde bursa.
În ziua primului examen, nu ştiu din ce motiv, mă simțeam foarte rău, a început să mă doară capul, şi îmi pierdusem conștiința. Mi-am revenit deja când eram pe patul de spital, unde mi s-a anunțat o veste uimitoare. Am aflat că în curând voi deveni mamă. Pentru mine această noutate era şocantă, dar în acelaşi timp mă simțeam fericită. Copiii sunt minunați, dar imi făceam griji pentru studiile mele.
M-am grabit să-i comunic lui Bogdan această veste cât mai curând. I-am zis totul, şi el s-a bucurat foarte mult. Reacția lui mă liniști. Cu toate acestea, nu şiam cum să-i zic despre copil lui tata, eram sigură că el nu va accepta acest lucru. Aşa şi s-a întâmplat.
El mi-a spus că ar trebui să fac avort cât mai repede de copil, pentru că sunt încă prea tânără. Mi-a fost foarte dureros să aud aceste cuvinte de la un om drag. El m-a alungat de acasă. Astfel am rămas să trăiesc la Bogdan, el inchiria un apartament şi muncea în acelaşi timp. Apoi am hotărât să-i comunic şi mamei această veste. Ea s-a bucurat mult pentru mine, a zis că va fi o bunică tânără. M-a bucurat reacția ei.
Datorită lui Bogdan şi mamei, nu am comis acest lucru groaznic, şi nu l-am ascultat pe tata. Eu am încetat să comunic cu el. Acesta însă nu a fost atins foarte tare de faptul că nu mai veneam pe la el.
Locuiam împreună cu Bogdan şi aşteptam naşterea băiețelului nostru. Mi-am luat un concediu academic la universitate, chiar dacă nu doream asta. Studiile erau foarte importante pentru mine.
Se apropia timpul naşterii fiului nostru. Mama trebuia atunci să se întoarcă din străinătate. Ea a vrut să ne ajute la început cu copilul, dar noi cu Bogdan am hotărât să ne înregistrăm căsătoria şi să facem o mică sărbătoare. Astfel am fost foarte bucuroşi la sosirea mamei mele. La urma urmei, Bogdan nu avea părinți, era orfan. Aşa că ne-am dorit ca măcăr cineva dintre rude să fie prezent. L-am chemat şi pe tata, însă acesta a refuzat să vină. În schimb venise mama. Ne-am înregistrat căsătoria. Peste o lună am născut. Eram foarte fericiți. Venise şi timpul să fiu externată din spital. Şi atunci l-am văzut pe tatăl meu alături de mama şi Bogdan. Mi-am dat seama că el şi-a schimbat părerea şi şi-a acceptat nepotul. Acest fapt mi-a adus o fericire nemărginită. El şi-a cerut scuze pentru că m-a pus la cale să fac acel groaznic păcat – avortul. Mi-a zis că va fi cel mai bun bunic din lume. Eu l-am iertat pentru că imi era tată, o persoană atât de dragă sufletului meu.
Mama, aşa cum mi-a promis venea să ne ajute cu copilul, iar tata îşi lua deseori nepotul la plimbare. Bogdan muncea mult, aşa că dacă nu ar fi fost ajutorul mamei, avea să-mi fie foarte greu. Astfel timpul a zburat repede şi iată că şi concediul meu academic a luat sfârşit.
Eu mi-am continuat studiile, iar fiul a crescut şi îmi era deja mai uşor. Astfel am terminat cu succes facultatea, iar acum lucrez în calitate de medic-pediatru. Totul în familia mea e minunat.
Ce bine e când oamenii dragi te înțeleg şi te acceptă, așa cum ești.
Am născut la vârsta de 18 ani. Nu am avut vreo susținere din partea părinților, în special de la tata. Era un lucru evident pentru mine, dar totodată foarte dureros.
