E deja un an de când sunt căsătorită cu Ștefan. Ne-am cunoscut pe rețelele de socializare, apoi ne-am văzut și am început să vorbim. La început Ștefan mi s-a părut un om cum se cade, grijuliu, și nu mi s-a părut agresiv. Dar, după cum am văzut, este destul de agresiv.
Peste doi ani ne-am căsătorit și ne-am mutat împreună. Dar peste jumătate de an a început să își arate adevărata față.
Ștefan avea un comportament foarte agresiv, mereu dădea comenzi, făcea scandaluri. O dată chiar m-a lovit. Dar toate se întâmplau fără motiv. Eu nu făceam nimic ca să se comporte așa cu mine.
Nu aveam dreptul să spun măcar ceva sau să plec undeva fără acordul lui. Una din motive era gelozia. După aceea aproape deloc nu vorbesc cu bărbații.
Într-o zi mi-am dat seama că nu mai suport așa și am decis să plec de la el. La început i-am spus despre asta și m-am dus să-mi strâng lucrurile. Dar Ștefan a făcut o zarvă, arunca totul pe jos, striga și chiar m-a lovit. Nu mă lăsa.
Am înțeles că așa nu va merge. Trebuie să plec fără să știe. Peste o lună Ștefan cu prietenii a plecat la o beție și eu am rămas singură. Mi-am luat doar lucrurile necesare și am mers la prietena mea peste noapte. Știam că dimineața mă va căuta și va veni la prietena mea. De aceea am rămas la ea doar pentru o noapte. Iar dimineața am plecat în alt oraș.
Aveam bani puși de-o parte ca să închiriez un apartament. La început inchiriam pe zi, iar când am găsit de lucru, am închiriat pe termen lung. Când m-am pus complet pe picioare am dat la divorț. Ștefan mult timp nu a vrut să dea acordul la divorț, de aceea mi-am luat un avocat și ne-am descurcat. În sfârșit m-am despărțit de el.
Mult timp nu l-am văzut. Nu știu cum îi merg treburile și cu ce se ocupă. Dar mă bucur. Sper că nu îl voi mai întâlni niciodată.
Iar eu îmi aranjez viața. Job-ul este cu perspectivă, salariul îmi ajunge și îmi mai rămâne să pun și de o parte. Mi-am făcut în orașul nou noi prieteni și aceste cunoștințele noi îmi sunt benefice.