Era noapte, cam vreo ora 02:00, eu fugeam la farmacie, m-a trimis soția. Soția mea s-a trezit la o bucată de noapte cu febră mare și dureri în gât. Nu știu unde a putut să răcească așa, dar m-am îmbrăcat imediat și am plecat la farmacie. Ploua, era frig și foarte întuneric, e bine că măcar farmacia lucrează non-stop și la ora aceea, nu era nicio schimbare. Am ajuns, i-a dat receptorul farmacistului, soția i-a spus toate medicamentele de care avea nevoie.
În timp ce așteptam să termine convorbirea, am zărit o fetiță de vreo cinci ani stând ascunsă pe scări sub acoperiș. Era îmbrăcată foarte subțire, purta o vestă cu maneca scurtă și niște pantaloni până la genunchi. Afară era foarte frig în noaptea aceea, în ciuda faptului că era vară. Mi-am luat cumpărăturile, i-am mulțumit farmacistului și am decis să mă apropii de fată.
Am întrebat-o de ce stă aici. Fetița mi-a spus că stă aici de la prânz și îl așteaptă pe tata. Mi-a explicat situația, se pare că mergea la magazin cu tatăl ei, și acesta s-a întâlnit pe drum cu o cunoștință de-a lui și pur și simplu au uitat de fiică-sa. Și-a uitat copilul. Fata avea doar cinci anișori, abia putea să-mi explice de ce stă aici. Nu mai spun despre faptul ca să-mi arate unde locuiește.
Mi-am dat seama că acum am deja două probleme pe capul meu. Nu am vrut să las copilul să înghețe în stradă și totodată a trebuit să-i duc medicamentele soției mele cât mai curând posibil, căci avea febră și avea niște dureri de gât insuportabile. Am decis să iau fata cu mine acasă ca micuța să nu se îmbolnăvească și să înghețe. În drum spre casă, fata mi-a spus numele ei, o chema Irina.
Ea a spus că locuiește cu tatăl ei și că nu are mamă. Am vrut să aflu unde a plecat mama, Irina mi-a spus că mama ei a zburat în rai. Potrivit ei, mi-am dat seama că mama tocmai a murit, pentru că cine altcineva poate să ia și să zboare în rai. Probabil i-au spus micuței o astfel de poveste pentru a nu-și crea prea mari probleme, și pentru a nu o supăra.
Am venit acasă, i-am dat soției mele medicamentele și i-am explicat situația, dar soția mea se simțea atât de rău încât a băut niște antipiretice și a adormit. Mi-am dat seama că ar fi mai bine să-i zic dimineața, poate că soția mea se va simți mai bine atunci. Și fata a vrut să doarmă, i-am văzut ochișorii care se închideau de la sine.
Am întrebat-o pe Irina dacă îi este foame, iar copilul mi-a dat din cap fericit și a zâmbit. Îi era foarte foame. A mâncat cartofi cu pârjoale și salată, apoi i-am propus un desert, fata a mai mâncat și o bucată de tort până la ultima firimitură. A băut și o cacao delicioasă și a adormit deodată, chiar pe canapea din bucătărie.
Am luat o pătură și o pernă am acoperit-o ca pe un îngeraș pentru ca să-i fie cald.
Am stat mult timp în bucătărie gândindu-mă cum ar trebui sa se termine aceasta poveste cu fata și am decis că mâine dimineață ar trebui cât mai curând să mergem la poliție și să aflu al cui e acest copil. De ce taică-su și-a lăsat copilul în stradă?
A venit dimineața, soția mea s-a trezit, nici eu nu am putut dormi mult timp, ne-am așezat la masa din bucătărie și am vorbit despre aventurile nopții. Apropo, soția mea se simțea cu mult mai bine, nu mai avea febră, doar o ușoară durere în gât.
Marta, soția mea, a pregătit micul dejun și am așteptat împreună până se v-a trezi Irina. După ce noi am luat micul dejun, deodată s-a trezit și Irina. Marta ia prăjit Irinei niște papanași cu smântână la micul dejun și i-a dat un pahar de lapte. Irina a mâncat, după care am plecat de-acasă. Afară era iarăși frig și ploua. Ne-am urcat repede în mașină și înainte de a merge la poliție, am decis să-i cumpăr fetei niște haine. Mi-a părut rău pentru copil. Am mers până la magazin, i-am cumpărat niște haine, după care am plecat la inspectoratul de poliție. Aveam un prieten care lucra acolo. Vorbeam rar cu el, dar dacă aveam nevoie de ajutor, în cele mai multe cazuri, Sergiu, mă ajuta. Și uite că iarăși a apărut o situație imprevizibilă și dificilă. Ne-am dus la poliție, l-am sunat pe Sergiu și i-am explicat totul. Ne-a spus să așteptăm pe hol.
Nu am așteptat mult. Ofițerul secției a aflat imediat unde locuia fata. El a fost ajutat de Irina, care a descris zona din jurul casei în care locuiește. Ne-am dus la apartamentul Irinei. Am bătut mult în uşă, dar nimeni nu a deschis-o. Deodată, am auzit cum cineva bagă cheia în broasca ușii și iese un bărbat. Arăta nu tocmai bine, hainele lui erau murdare, era evident că bărbatul avea mahmureală. L-am întrebat de ce și-a părăsit fiica și a uitat de ea. El și-a argumentat fapta spunând că avea multe de făcut. Totodată a întâlnit o cunoștință cu care nu se mai văzuse de mult. Apropo, această cunoștință dormea beată în camera Irinei. Am decis să iau situația în propriile mâini și am luat-o pe Irina la mine. Am înțeles că fata nu va avea o viață fericită cu tatăl ei și, mai devreme sau mai târziu, copilul va fi dus la orfelinat. Acum, locuim împreună – eu, Irina și Marta, și suntem fericiți.
