Vreau să vă povestesc istoria mea despre naștere. Asta s-a întâmplat pentru prima dată. Îmi făceam foarte multe griji. Mereu mă gândeam numai la faptul să meargă totul bine. Și iată că a venit acest moment. S-a rupt apa. Bagajul meu pentru maternitate deja de câteva zile stătea pregătit, pentru că data prevăzută pentru naștere deja fusese cu două zile în urmă. Soțul m-a adus la maternitate. Am născut pe cale naturală. În sfârșit am făcut cunoștință cu această micuță, scumpa mea fetiță.
Mai erau două femei în secție cu mine. Una dintre ele deja născuse, iar cealaltă era în așteptare. Elena mi s-a părut foarte plăcută ca persoană. Se lăuda cu o mare experiență în ingrijirea bebelușilor, pentru că acesta era deja al treilea copil. Alina, din contră, părea stranie: tot corpul era acoperit cu tatuaje, părul abia atingea lungimea de doi centimetri, avea câțiva cercei pe față – pe sprâncene, pe buză, în nas. Astfel de oameni pentru mine mereu au fost înfiorători. Eu evitam contactul cu ea.
Au trecut trei zile de la naștere. Fata mea s-a făcut galbenă la piele ca o lămâie. M-am speriat foarte tare. Am chemat medicul și au luat copilul pentru examinare. Spre mirarea mea, Alina – fata cu tatuaje, m-a îmbrățișat și încerca în toate modurile să mă calmeze, iar Elena – din contră, tot ce făcea era să îmi povestească sute de istorii tragice despre copii ”galbeni”.
Din fericire, s-a constatat că fata mea avea icter fiziologic, o afecțiune trecătoare care nu a necesitat tratament special, dar a trebuit să mai stăm o perioadă în spital. În acest timp am cunoscut-o mai îndeaproape pe Alina. Ea s-a dovedit a fi foarte drăguță. Ea tot a născut o fată.
Acum știu că aspectul fizic poate fi înșelător. Mai mult nu voi mai privi cu precauție oamenii cu tatuaje. Cu Alina țin legătura până în prezent și deseori ne plimbăm împreună cu fetițele noastre.
