Nu degeaba se spune, că o persoană începe să aprecieze ceva doar atunci când pierde acest lucru … Așa este și cu oamenii. Mai devreme sau mai târziu, oamenii ne părăsesc viața, indiferent dacă ne place de ei sau nu, așa că profitați de moment – comunicați, petreceți timpul împreună, pentru a nu regreta mai târziu.
Toată viața am fost obijduită pe mama, pentru că m-a lăsat să locuiesc la bunica mea …Era o perioadă foarte dificilă atunci, mama căuta permanent un loc de muncă, de aceea o vedeam rareori acasă. Chiar am început să o numesc pe bunica – mamă, deoarece am uitat cum arată propria mea mamă. Când totuși mama venea acasă, nu simțeam nicio blândețe din partea ei – doar striga la mine.
Mama nu a fost acasă de un an, așteptam cu nerăbdare sosirea ei, dar când a ajuns acasă, primul lucru pe care l-a făcut – m-a certat pentru hainele mele murdare. Îmi voi aminti acea zi pentru tot restul vieții mele.
M-am căsătorit devreme, dar mamei mele nu-i păsa. De multe ori nu îi permiteam copilului meu să meargă la bunica – ura față de mama mea era prea puternică. Dar acum un an am aflat că mama are cancer… În momentul acela ceva s-a rupt în sufletul meu… Am simţit un gol imens, care m-a zdruncinat… Am început să regret că nu comunicasem cu persoana iubită atâta timp… Toate imaginile negative despre ea s-au mutat pe fundal – acum îmi pasă doar de sănătatea mamei mele. Nu știu cum voi trece peste moartea ei, mai ales că am purtat toată viața o ură pe ea…
