Săptămâna trecută, când îmi cumpăram de mâncare, în supermarket s-a întâmplat următoarea poveste:
În supermarket a intrat o femeie frumoasă cu un băiat de vreo șase ani. Au ales produsele și s-au dus la casă. În acel moment, coada era foarte lungă.
Ei stăteau în rând…
După un timp, se pare că băiatul s-a săturat să stea în picioare și a început să se agite:
– Vreau mai repede! De ce durează atât de mult? Să ne lase cineva să trecem mai repde! Striga în gura mare băiatul.
– Răzvan, nu te mai purta așa! Ești într-un loc aglomerat! Toată lumea se uită la noi! Mi-e rușine de tine, oprește-te chiar acum! Și-a certat femeia fiul.
Bărbatul care stătea în fața lor a văzut că nu au prea multe produse și a dorit să-i lase să treacă înaintea lui.
– Nu, dumneavoastră sunteți la rând, așa că nu ar fi frumos și corect să vă luăm locul! Răzvan nu e un copil mic, așa că va mai aștepta un pic! A zis femeia, uitându-se amenințător la fiul ei.
– Mama, am obosit și vreau să merg acasă! Continua să strige copilul. Acest comportament a supărat-o pe femeie și răbdarea ei s-a terminat. Ea a început să țipe:
– Nu ești deloc recunoscator, calmeaza-te! Nu știi să te comporți ! La ce bun te-am mai născut? Imediat te dau cuiva și vei urla în asemenea hal fără mine!
Băiatul a tăcut îndată și, cu ochii înspăimântați, s-a uitat mai întâi la mama lui, apoi la cei din jur și a început să plângă.
Nu înțeleg de ce mama pur și simplu nu i-a explicat băiatului că trebuie să aștepte puțin. La urma urmei, toată lumea așteaptă. Însă, în schimb, ea a țipat la fiul său, iar copilul nici nu a înțeles cu ce a greșit.
De ce atât de mulți părinți nu își asumă toate responsabilitățile atunci când dau naștere unui copil? Faptul că o să ridicăm vocea la un copil nu va duce la nimic bun.
