Bunica clarvăzătoare.

Locuiam cu părinții mei la țară. Satul nostru era destul de mare, așa că ulterior a fost redenumit raion. Aveam o mulțime de magazine, o piață mare, două restaurante și un club. Noi aveam o casă mare. Nu eram singură la părinți, mai aveam și un frate mai mic, pe nume Mihai. Familia noastră era fericită și trăia în înțelegere.

Lângă noi locuia o vecină, Baba Maria o chema. Femeia locuia singură, dar cunoștea toată lumea din jur. Satul nostru era foarte mare, așa cum am spus, nu știu cum a reușit bătrâna să-i țină minte pe toți și chiar să le dea și sfaturi. Nu știu cum se descurca, avea și o gospodărie mare, locuia cu fiul ei, căruia îi plăcea să bea. Fiul ei a ajutat-o ​​ori de câte ori putea, dar ea în mare parte, se așeza pe banca de lângă magazinul nostru local și dădea instrucțiuni tuturor celor care intrau sau ieșeau: nu faceți asta, nu mergeți acolo, nu spuneți asta. Așa că nu înțeleg nici eu cum poți avea timp să faci totul pe-acasă, și aproape toată ziua să stai pe acea bancă, și să-i bârfești pe toți și să le dai sfaturi. Totuși, iarna nu prea o vedeam, dar vara nu se mai ridica de pe banca aceea.

Eu m-am căsătorit cu un tractorist de la noi din sat, era un tânăr minunat, m-am îndrăgostit de el încă de când eram copilă, apoi am crescut, și el mi-a propus să fim împreună, iar mai târziu ne-am căsătorit. Într-o zi soțul meu Vasile, a venit la magazin. Și, baba Maria i-a spus: – Caută-ți o altă slujbă, tractorul te va păgubi. Vasile a râs de cuvintele bătrânei, spunând că este nebună. Soțul meu a lucrat multă vreme la fermă, îl aranja și salariul. Putea să-și întrețină familia, ba chiar am putut să economisim niște bani, deși aveam doi copii și eu nu lucram nicăieri. Noi am avut o fiică și un fiu, fata avea 7 ani, iar băiatul – 10 ani. Copiilor mei adesea le plăcea să se joace pe terenul de joacă, situat chiar lângă magazinul lângă care stătea această femeie neliniştită. Aceasta reușea să le zică câte ceva și copiilor mei. Într-o zi, Anastasia, fiica mea, vine acasă și îmi spune: – Baba Maria a spus că sunt o fată foarte deșteaptă și să învăț bine, că nu voi locui mult timp în acest sat. Am fost șocată, că baba a spus așa ceva. Unde poate să dispară Anastasia, doar e fiica noastră.

Într-o zi a venit la mine o vecină, am băut ceai și am servit-o cu o tartă cu vișini. Vecinei mele, îi plăcea adesea să vină în vizită, ne împărtășeam diferite rețete, pentru că ambele eram gospodine și aveam copii. Discutam cum se spală cel mai bine rufele, mergeam la cumpărături împreună, uneori chiar ne schimbam cu hainele. Așadar, când Aura iarăși a venit la mine, am stat la masă și am băut câte un ceai. Femeia mi-a cerut să-i împrumut o rochie. Nu am refuzat-o, am ajutat-o ​​pe Aura să-și aleagă o rochie, pentru că trebuia să meargă la nunta surorii sale. Aura a probat o rochie și a început a râde, eu o întreb de ce râde, iar prietena mea îmi răspunde: Baba Maria mi-a spus să nu împrumut rochie de la tine, pentru că nu-mi va trebui. Iar eu o întreb: Dar de unde baba Maria știe că tu vreai să împrumuți o rochie de la mine. Aura răspunde: – I-am spus eu, când am fost la magazin după ceai pentru prăjitura pe care ai copt-o. Am râs, Aura a luat rochia și a plecat acasă.

M-am gândit în sinea mea, că mi-am făcut deja toate treburile, și pot să merg să-mi ajut părinții, căci toți locuiam în aceeași casă.  Fratele meu s-a mutat recent la soția lui, așa că în casă era suficient spațiu pentru toată lumea. Mama tocmai se ocupa de treburile casnice, hrănea găini, am ajutat-o, apoi am mers să luăm masa. La cină, tatăl meu spune: – Am fost azi la magazin, am văzut-o din nou pe această bătrână Maria, de ce stă acolo și vorbește numai prostii. Mi-a spus să vând gazda, pentru că ne cheltuim toată energia având grijă de ea, că în curând nu vom mai avea nevoie de dânsa.

Și ce credeți, au trecut câțiva ani și mi-am adus aminte de toate cuvintele babei Maria. Toate cuvintele acelei nebune s-au adeverit.  Vasile al meu, a murit într-un accident cu tractorul, iar bunica Maria a spus cândva că tractorul îl va păgubi. Eu și copiii mei ne-am mutat cu traiul la oraș. Am vândut casa părinților și mi-am cumpărat un apartament. Iar baba Maria i-a spus fiicei mele că nu va locui mult timp aici în sat. Și totul pentru că după moartea soțului meu au murit și părinții mei. Baba Maria i-a spus că nu vor avea nevoie de acea gospodărie, mai bine ar fi avut grijă de sănătatea lor. Iată sfaturile ciudate ale acelei nebune, s-au dovedit a fi un adevăr, nu știu cine este, poate e o clarvăzătoare.

Оцініть статтю
Bunica clarvăzătoare.