M-am căsătorit cu soțul meu acum șase ani și ne-am mutat împreună. Am făcut cunoștință într-o gașcă de prieteni și am continuat comunicarea nostră plăcută.
Sunt din tot sufletul recunoscătoare destinului că m-a unit cu acest bărbat minunat, cum e Tudor.
Locuim într-un apartament închiriat aproape de centrul orașului. Este o zonă confortabilă: grădinița este în apropiere, soțul nu are de parcurs mult până la muncă, supermarketul este în apropiere. Avem toate comoditățile.
Avem doi copii: pe băiatul cel mare îl cheamă Denis și pe fata mai mică – Carolina. Ei sunt prietenoși și mereu petrec timpul împreună. Băiatul are patru ani, iar fata – doi.
În fiecare weekend la noi venea soacra ca să ne viziteze și să ne vadă. Nu sunt contra, dar nu în fiecare weekend, căci asta creează disconfort: soțul vrea să se odihnească după serviciu și să petreacă timp cu noi.
Doamna Elena este o femeie foarte bună: o mamă grijulie, o bunică bună la suflet și o soacră adevărată. Este plăcut să comunic cu ea. Ea este destul de modernă pentru timpurile în care a crescut.
Ea ar putea veni la noi, dar nu chiar atât de des. De exemplu, într-un weekend am vrut cu soțul și cu prietenii să mergem la un grătar în afara orașului, iar copiii i-am lăsat cu soacra.
Doamna Elena a fost de acord, dar după a regretat. Când am venit acasă am găsit în apartament dezordine în jucării, în vase, haine. Toate erau aruncate peste tot. Toate jucăriile erau prin toată casa.
Doamna Elena nu a putut nicicum să facă față comportamentului nepoților. De îndată ce am venit, ea s-a întors acasă și acum vine mai rar.
Soacra își iubește mult nepoții, dar să rămână pentru mult timp cu ei nu vrea. Copiii întreabă permanent când vor putea rămâne doar cu bunica. Le-a plăcut cu ea pentru că atunci li s-au permis de toate.
