Capriciile familiei mele

Eu și soțul meu avem o fată și un băiat. Andrei și Veronica sunt gemeni, de aceea au aceeași vârstă, dar la caracter și la preferințe sunt foarte diferiți. Fiecare membru al familiei noastre are preferințele, viziunile, interesele și principiile sale.

Iubitul meu soț lucrează ca medic pediatru, iar eu sunt la moment freelancer. Încerc să reușesc să fac ceva prin casă și să pot și să câștig puțin. Uneori este greu să combin munca cu treburile casnice, dar încerc să mă descurc.

Doar că nu mereu îmi reușește pentru că, în privința mâncării, toți la noi sunt pretențioși. Soțul vine obosit de la muncă și de aceea dorește o cină copioasă: cu supă și felul principal. Și, de asemenea, neapărat trebuie să fie însoțită de carne.

Iar fiica, din contra, mănâncă doar legume, întrucât îi este milă de animale și a decis să renunțe la bucate din carne. Ea vrea să aibă grijă de animale și nu vrea să fie ucise pentru mâncare și beneficiul propriu.

Fiul nostru iubește peștele, dar mănâncă și alte alimente. Andrei prețuiește munca mea mai mult și mereu încearcă să mă ajute. El este receptiv și deștept și prețuiește munca altcuiva și încearcă să fie cât se poate de mulțumit și bun.

De aceea trebuie să mă conformez preferințelor lor, așa că am decis că nu vreau să gătesc pentru fiecare separat. Acum comandăm mâncare cu livrare la domiciliu și fiecare își poate comanda ce își dorește.

Doar uneori soțul îmi spunea că are o gospodină rea dacă nu mă ocup de prepararea mesei. De la asta au intervenit certuri. Înțeleg că ar vrea bucate de casă, dar nici eu nu voi sta cu orele la bucătărie.

Însă, într-un final, am ajuns la un numitor comun și în zilele săptămânii comandăm mâncare, iar în weekend gătim mâncare împreună și toți sunt mulțumiți. Vom petrece timp împreună cu toată familia și ne vom ajuta unul pe celălalt, susține și merge la compromis unul pentru celălalt.

Оцініть статтю
Capriciile familiei mele