Dna Maria are șaptezeci și opt de ani și locuiește în apartamentul pe care răposatul ei soț l-a moștenit acum aproape patruzeci de ani. Ei nu au avut copii, și acum nici nu avea vreo rudă care să fie în viață. Bătrâna locuiește singură cu animalele ei de companie – o pisică Mark și un câine Richard.
Pe vremuri, când nu existau gadgeturi, ea vorbea prin corespondență cu vechea ei prietenă pentru că aceasta locuia departe de dânsa. Dar astăzi, Dna Maria nu s-a așteptat să vadă o scrisoare în cutia poștală.
De fiecare dată, după plimbare, femeia verifica cutia poștală, era abonată la un ziar de rețete. Când a deschis cutia, bătrâna văzuse în ea un plic neobișnuit. A decis să-l deschidă deja în casă.
După cină, Dna Maria a deschis plicul, în el era un bilețel în care scria „Întoarceți banii, de altfel vă răpesc câinele”. Bătrâna a rămas foarte mâhnită, și și-a anunțat imediat vecina despre această scrisoare (adică pe mine). Am văzut că plicul era fără expeditor, așa că am decis că este doar o glumă a cuiva.
Cu toate acestea, scrisorile au început să vină din ce în ce mai des, bătrânica părea foarte îngrijorată. Îmi făceam și eu griji de sănătatea ei, așa că am decis să aflu cine trimite aceste scrisori.
În fiecare seară, timp de o săptămână, am urmărit expeditorul. Și ceea ce am văzut m-a șocat…
Vizavi de noi mai locuia o vecină. Ea avea un copil – un băiat pe nume Dorin. Era foarte obraznic și capricios, mereu își bătea joc de pensionarii care locuiau în blocul nostru.
Și iată, în acea seară târzie, am auzit scârțâitul ușii, când m-am uitat prin ochiul ușii, l-am văzut pe Dorin. În liniște, pe vârful degetelor, cu un plic în mâini, se îndrepta spre cutia poștală a vecinei mele. Fără să stau mult pe gânduri, am ieșit pe ușă.
– Da! Te-am prins, micuțul poznaș! Am strigat eu.
– A-a-a, – a strigat Dorin, astfel încât i-a trezit pe toți vecinii.
Am tras copilul de brațe și i-am smuls plicul din mâini. Acolo am văzut un nume foarte cunoscut. „Am avut dreptate, a fost doar o glumă de prost gust!” – m-am gândit eu.
