Noaptea aceea a fost profetică pentru mine și soțul meu. M-am dus la bucătărie să beau apă și am văzut un cărucior sub fereastră.
-Ion, trezește-te… Trezește-te, trebuie să faci ceva în privința asta!
– Ce se întâmplă din nou? De ce nu mă lași să dorm, ce oră este?
-Ora trei noaptea! Ion, un copil este în cărucior sub fereastră, nu e nimeni lângă el!
Soțul meu s-a trezit repede. Ne-am îmbrăcat și am ieșit afară, într-adevăr, era un cărucior sub fereastra casei noastre, în el zăcea un bebeluș, am observat o etichetă de la maternitate, arăta informații despre copil, dar numele era desenat cu un marker.
Ion a sunat imediat la poliție. Nu au vrut să vorbească cu noi la acea oră, dar au promis totuși că vor trimite o altă patrulă.
Am întrebat dacă putem aduce copilul în apartament, iar poliția ne-a permis. Am început imediat să-i schimb hainele și să hrănesc copilul, era băiat, avea trei săptămâni, judecând după etichetă. Era blond cu ochi albaștri.
O jumătate de oră mai târziu, poliția ne-a bătut la ușă. Ne-au interogat un timp îndelungat, și s-au uitat și la locul unde am găsit copilul, au fotografiat toate lucrurile băiatului, ne-au dat niște acte de semnat și au dus copilul la secție.
Au trecut trei zile, eu și soțul meu nu ne puteam găsi loc, toată lumea se gândea la copilul abandonat. Am decis să apelăm la poliție, dar imediat am fost trimiși la serviciul de tutelă. Așa cum era de așteptat, nu au vrut să ne ofere toate informațiile despre copil, totuși, am insistat, argumentând că noi am fost cei care am găsit copilul. În cele din urmă, ni s-au oferit cel puțin câteva informații utile:
-În urma examinării, am constatat că băiatul este complet sănătos, nu are defecte sau probleme de sănătate. A fost luat imediat de o familie, care stătea la coadă pentru adopție.
-Și mama, a fost găsită? Cine este ea? am întrebat eu.
-Bineînțeles, totuși, nu avem dreptul să-i distribuim datele. Este o fată foarte tânără, a venit de departe, nu le-a povestit părinților săi despre copil, pentru că se temea să nu fie dată afară din casă. Prin urmare, ea a scris o respingere a copilului.
Eu și soțul meu ne-am bucurat că copilul era în mâini bune și, de asemenea, pentru că l-am găsit noi și nu altcineva, deoarece sunt destui oameni răi. Acest băiat cu ochi albaștri crește acum într-o familie în care l-au așteptat cu nerăbdare oamenii care nu puteau avea copii proprii.
