Locuiesc împreună cu soția si cei doi copii ai noștri. Avem o familie fericită. Copiii au crescut deja. Părinții noștri ne-au cumpărat un apartament. Adică, părinții soției mele ne-au cumpărat o locuință. Până să avem propria noastră casă, am locuit cu părinții mei. Dar, din păcate, este imposibil să creezi o familie normală trăind la neamuri. Când am înțeles acest lucru, ne-am dorit să trăim separat. E bine că părinții soției mele, au decis să ne ofere posibilitatea de a avea o viață de familie normală, fără urechile și ochii altora. Le suntem foarte recunoscători pentru asta. Eu mi-am găsit un loc de muncă în orașul în care locuim. La început a fost dificil să găsesc ceva, dar mai apoi am primit un post bun și promițător. M-am angajat bucătar la un restaurant faimos din localitatea noastră.
Înainte de asta am mai avut un job în domeniul gastronomic, dar nu aveam un venit așa de mare ca acum, iar familia mea și-a dorit mereu să trăiască bine. Mă bucur foarte mult că mi-a reușit. Acum am devenit cel mai renumit bucătar din oraș, sunt respectat la serviciu și zilnic primesc o mulțime de oferte de muncă de la alte restaurante. Eu însă, nu le accept, pentru că îmi place să lucrez anume aici, am o echipă minunată, iar patronii restaurantului mă tratează cu respect și mereu sunt interesați de părerea mea. În general mă implic în așa fel, încât, toate felurile de mâncare să fie lăudate și savurate cu mare plăcere. Îmi place și îmi iubesc meseria, fac bani buni aici.
Soția încă stă acasă, copiii deși au crescut, mai au nevoie de îngrijire. Daniela lucrează la domiciliu în calitate de contabilă la mai multe întreprinderi. De aceea, totul mergea bine.
Într-o zi, a venit la noi în vizită un musafir nepoftit. Era fina Danielei. Era dimineață și tocmai aveam o zi liberă. Am ajuns la un compromis cu soția mea – eu să stau cu copiii , pentru că ea avea treburile ei femeiești. Și apoi aud o bătaie la ușă. Când am deschis ușa era Liliana. Nu am înțeles de ce a venit la noi și de ce Natalia nu m-a avertizat. Liliana e deja adultă, are un soț, dar încă nu are copii. Venea adesea pe la noi când copiii noștri erau mici. Vroia să-mi ajute soția cu copiii. Între timp, am sunat-o pe Daniela și am întrebat-o:
– De ce nu mi-ai spus că Liliana va veni la noi, nu eram deloc pregătit pentru o asemenea vizită.
– Am uitat, – a spus soția mea. Eram ocupată. Îmi pare rău.
Liliana stătea la bucătărie, nu i-am dat mare atenție, pentru că eram ocupat cu copiii, așteptând sosirea Danielei.
Trecuse o oră, două, iar soția mea încă nu venise. Și așa a trecut toată ziua. Mereu se reținea pe undeva.
Când Daniela s-a întors acasă, am auzit femeile vorbind la bucătărie. Liliana a întrebat-o pe soția mea dacă pot locui la noi împreună cu soțul până când își vor găsi un apartament. Aceștia doreau să se mute cu traiul în orașul în care locuim noi.
M-am înfuriat, de ce ar trebui să locuiesc cu rudele Danielei? Avem un apartament atât de mic, și ei au decis să ne ocupe tot spațiul. Eram foarte supărat pe Daniela că a acceptat-o pe Liliana.
Am decis să părăsesc apartamentul, înțelegeam că nu îmi pot exprima propriile cuvinte și gânduri, pentru că apartamentul nu este al meu.
M-am certat foarte tare cu Daniela. Am decis ca ar fi mai bine ca în perioada în care Liliana și soțul ei vor locui la noi, să mă mut la mama. Nu pot tolera rudele altora, mai ales când vor să se stabilească în apartamentul nostru.
