Am ajuns la orfelinat la vârsta de cinci ani. Acolo eram tratată bine, nu existau niciun fel de certuri. Din copilărie nu știam cine este tatăl meu, dar pe mama mereu o țineam minte. Apropo, anume din cauza ei am ajuns la centrul de plasament. Ea a început să consume din ce în ce mai mult alcool și a încetat să aibă grijă de mine. Apoi despre aceasta au aflat vecinii, au raportat Direcției pentru Protecția Copilului și m-au luat, iar pe mama au lipsit-o de drepturile părintești.
Când am împlinit vârsta de optsprezece ani, m-a luat sub grija sa bunica. M-a ajutat să absolv școala și să intru la buget la un colegiu bun. Bunica se mândrește mult cu mine. Mereu îmi povestea despre mama că în tinerețe era eminentă la fel ca mine.
După un anumit interval de timp am reușit să-mi revăd mama. Eram convinsă că această femeie este omul meu de suflet, deoarece semănam foarte mult cu ea. Ea mi-a spus motivul din cauza căruia atât de mult timp nu ne-am văzut. A încetat să mai consume alcool și era pregătită să mă ia înapoi. Bunica nu era deloc contra. I-am promis că o voi vizita des.
De atunci, într-adevăr, viața mea a devenit mai bună. Noi am petrecut mult timp împreună. Mama și-a găsit un loc de muncă. De-acum este chelneriță într-o cafenea. Iar eu m-am gândit să găsesc un loc de muncă cu jumătate de normă intr-un oficiu ca femeie de serviciu. Nu am un salariu mare, dar, sunt de părere că e mai bine să începi măcar de la ceva, decât să nu faci nimic.
În mod surprinzător, în acel oficiu am făcut cunoștință cu un bărbat. Întâlnirea noastră a avut loc absolut întâmplător și pentru aceasta eram vinovată eu. Din neatenție, scăpând mopul pe podea, m-am întins după el, m-am ridicat brusc în așa fel încât cu capătul acelui mop am atins bărbia domnului Alexandru care stătea în calea mea.
Mi-am cerut scuze în fața dumnealui de atâtea ori încât le-am pierdut numărul. Dar el nu s-a supărat și chiar m-a invitat la o cafea. Eu am acceptat. Noi am discutat despre multe lucruri. Am petrecut timpul destul de bine. La un moment dat chiar am simțit ceva la el apropiat sufletului meu.
Spre seară ne-am întors acasă. I-am povestit despre toate acestea mamei, dar ea nu era încântată de faptul că interacționez cu acest bărbat:
-Dacă te vei revedea încă o dată cu el, te vei despărți de acest job.
Era inutil să mă contrazic, știind-o pe mama mea. Ea o va ține pe a ei până la urmă. Însă în una dintre zile s-a apropiat de mine domnul Alexandru:
-Ascultă, trebuie să-ți spun ceva. Este foarte important.
-Vă ascult.
-Adevărul este că mama ta nu ți-a interzis așa, pur și simplu, să te vezi cu mine.
-Chiar așa?
-Sunt tatăl tău.
Nu înțelegeam de ce mama mi-a spus să nu interacționez în niciun fel cu propriul meu tată, și nici nu voiam să știu, dacă sincer. Poate că în curând voi dori să aflu despre asta, dar acum mă preocupă doar faptul că în sfârșit l-am găsit pe tata.
