În pauza de prânz, am fost la cafeneaua de lângă biroul nostru. Gătesc foarte bine acolo. A mâncat, după care am fost nevoit să merg să-mi rezolv treburile legate de muncă. Am decis să merg pe jos, pentru că locul unde trebuia să aduc actele pentru serviciu, era nu departe de biroul nostru. Mergând prin pasajul subteran, am văzut o fetiță-cerșetoare. M-a atins foarte mult, mi s-a făcut milă de copil. M-am apropiat de ea, i-am dat niște bani și am întrebat-o de ce stă aici, căci copiii nu au ce căuta prin asemenea locuri, mai ales atât de mici. Adina mi-a spus că nu are cu ce să-și hrănească frații. Apoi mai are nevoie și de haine pentru școală, pentru că vara se apropie de sfârșit și curând începe școala.
Am rămas uimit de istorioara fetei. Am dus-o la cafenea, unde obișnuiesc să iau prânzul, am hrănit copilul și ea a început să-mi povestească despre părinții săi. Mi-a spus că mama și tatăl ei consumau des alcool și furau, fapt pentru care au fost întemnițați. Și acum ea împreună cu frații săi locuiește la mătușa lor, care este grav bolnavă și nu poate merge la muncă pentru a le întreține, de aceea ei trăiesc doar din prestațiile de invaliditate pe care le primește.
După pauza de masă m-am grăbit înapoi la muncă. I-am promis Adinei că ne vom întâlni a doua zi în același loc. Tocmai aveam o zi liberă.
A doua zi am mers la locul unde ne-am înțeles să ne întâlnim cu Adina. Am dus din nou fata la cafenea, a mâncat și ne-am pornit la un supermarket. Am cumpărat toate produsele necesare pentru frății ei, apoi am mers la ea acasă.
La început a trebuit să luăm un autobuz, pentru că casa fetei era la câțiva kilometri de oraș. Când am văzut unde locuiesc copiii împreună cu mătușa lor, am rămas surprins.
Era o casă mică și foarte neîngrijită. Ferestrele păreau foarte vechi, curtea părea la fel de neglijată. Când am intrat înăuntru, frații Adinei jucau box, fata mi-a spus că ei adoră acest sport. Mătușa stătea întinsă pe pat și se uita la știri la un televizor vechi. Femeia nu putea merge, avea probleme cu picioarele.
I-am dat toate produsele pe care le-am cumpărat. Băieții s-au năpustit asupra acestei pungi de parcă nu ar fi văzut niciodată mâncare.
După care, am plecat. Acasă m-am gândit la toate și am decis să adopt acești trei copilași. Îmi părea foarte rău pentru ei. Eu nu aveam copii, locuiam cu mama. Apropo, nici ea nu era împotriva adopției. În cele din urmă, am început să strâng toate actele necesare. În fiecare zi mă întâlneam cu Adina la locul nostru și îi spuneam că în curând îi voi adopta. Într-o zi, fata mi-a spus că mătușa lor a fost dusă la spital în stare de urgență.
Așa că a trebuit să mă ocup de adopție foarte repede pentru a nu lăsa copiii nesupravegheați.
A doua zi, Serviciul Tutelă mi-au permis să iau copiii la mine. Am întocmit toate actele necesare, iar acum am un permis oficial de adopție. Frații Adinei visau să meargă la o secție de box, de aceea foarte curând visul lor s-a împlinit. Pe Adina am dat-o la o secție de dans. Mătușa lor a murit după un timp, iar eu mă bucur că sunt un tată fericit cu mulți copii.
