Prietena mea, Lidia, avea un iubit pe nume Rareș. Erau împreună de doi ani și el o iubea forte mult, dar ea simțea doar simpatie pentru el. Dar dintr-o parte se priveau ca un cuplu frumos.
S-au cunoscut la cafenea. El încerca să-i placă, iar ea mult timp nu a răspuns reciproc. Dar Rareș, grijuliu și bun la suflet, totuși a reușit să-i cucerească inima.
Relația a durat doi ani. În timpul studiilor el pleca în alt oraș, iar în weekend venea și se vedeau. Restul timpului se telefonau și conversau prin mesaje. Prietena mea la acea vreme tot învăța la universitate, dar la noi în oraș. Iar tânărul învăța de traducător în capitală.
Tatăl lui se mândrea cu el, spunea despre viitorul lui strălucitor și a îndrăgit-o și pe Lidia, căci ea era amabilă și modestă.
De fapt, noi nu vedeam iubire reciprocă în această relație, ci doar simpatie din partea ei.
S-a întâmplat așa că el după ore a fost la ea în vizită. A mers cu trenul șase ore și își spălase dinții, dar apoi a mâncat și se simțea puțin un miros neplăcut. Nu avea cum să își curățe dinții din nou în parc sau pe teren.
Așa că ea a simțit mirosul din gură. După spusele ei, era atât de scârbos încât abia aștepta ca el să plece. Nu pot să înțeleg de ce nu a fost înțelegătoare cu el.
Cristi și-a luat rămas bun și a plecat. Nici nu și-a dat seama ce s-a întâmplat. După aceea a sunat-o și i-a scris, dar ea nu a răspuns și i-a blocat peste tot. Când a venit Cristi la ea, Lidia i-a spus că nu mai vrea să fie cu el, că nu mai simte nimic pentru el. Iată așa s-a încheiat relația.
Acum ambii au familii și nici măcar nu își amintesc unul de celălalt. Nici nu m-aș fi gândit că așa lucru banal poate deveni motiv pentru despărțire.
