Există o vorbă în popor – unde este acul, acolo este firul! Este un proverb despre relația dintre o femeie și un bărbat, poate l-a auzit cineva.Vreau să vă povestesc o istorioară, care mi s-a întâmplat mie și familiei mele.
Așa s-a întâmplat, că nefinisând primul an de studii la universitatea tehnică, am rămas însărcinată și am fost nevoită să mă transfer de la frecvență la învățământul prin corespondență. L-am cunoscut pe viitorul meu soț la școală, el era din orașul meu natal. Cu Ion, așa este numele iubitul meu, ne-am întâlnit un timp îndelungat, apoi, după cum știți deja am aplicat la studii. Ion a rămas în orașul meu natal. Pe atunci avea douăzeci și patru de ani, era o diferență mare de vârstă între noi doi, dar acest lucru nu ne-a împiedicat niciodată să construim relații de încredere pe termen lung. Deseori veneam acasă în weekend. Tot acest timp liber îl petreceam cu iubitul meu. Mă iubea și mă respecta foarte mult, îmi făcea diverse cadouri. Într-un cuvânt, totul era minunat, până nu am aflat o noutate, care pur și simplu m-a șocat. Când m-am întors înapoi de acasă la studii, în timpul orelor m-am simțit rău, mi-am pierdut cunoștința și am căzut în mijlocul auditoriului și mai nu mi-am spart capul.
Acordându-mi primul ajutor, medicii mi-au recomandat să-mi verific urgent starea sănătății mele. La început m-am gândit că totul este un fleac, poate că eram supraobosită, însă acest lucru s-a mai întâmplat o dată, dar nu la universitate, ci în microbuz, când mergeam după ore la antrenamentul de fitness, îmi plăcea să fac sport pentru a îmi menține silueta. Ei bine, m-am dus la clubul nostru sportiv și pe drum s-a întâmplat aceeași poveste, mi-am pierdut cunoștința, m-a luat ambulanța iar doctorul mi-a spus că în curând voi deveni mamă. Da, eram însărcinată!În acel moment nu știam ce să fac – să mă bucur ori să plâng. M-am întors acasă și l-am rugat pe iubitul meu să ne întâlnim. El a acceptat, iar eu am pregătit o cină delicioasă și mă gândeam cum să îi povestesc iubitului că sunt însărcinată. Cu toate acestea, nu am fost în stare să inventez nimic original, de aceea i-am spus direct. Auzind vestea, el a fost foarte fericit, m-a îmbrățișat și mi-a spus că totul va fi bine.
Cuvintele spuse de Ion m-au liniștit, singurul lucru care mă îngrijora a fost faptul că trebuie să mă transfer la învățământul prin corespondență, îmi doream cu adevărat să studiez și aspiram să fiu un specialist bun. Le-am spus părinților mei, că eu și Ion vom deveni în curând părinți. Desigur, părinții mei nu au fost foarte încântați de veste, dar de avort nici nu putea să fie vorba. În acel moment eram îngrijorată de problema care a apărut – unde vom locui? Iubitul meu nu avea un loc de muncă permanent, el pleca din când în când și lucra peste hotare.
Așa și a trăit până acum, îi ajungeau bani, dar o dată cu apariția familiei, era nevoit să își caute un job mai serios. Am decis că la început vom locui cu părinții soțului și apoi ne vom cumpăra un apartament. Ne-am căsătorit și am început viața de familie. La început totul a fost foarte bine, am trăit împreună cu părinții lui Ion. Cu toate acestea, tatăl lui era întotdeauna nemulțumit de el. Permanent îi reproșa fiului, gen: nu poți găsi un loc de muncă bine plătit, ai în cap numai diferite idei de afaceri, însă familia ta are nevoie de mâncare pe masă chiar acum. Bineînțeles, asta îl supăra pe soțul meu, dar el nu își permitea să spună niciodată un cuvânt în plus tatălui său, așa a fost educat. În cele din urmă s-a născut fiul nostru. Era foarte frumos și semăna leit cu mine. Eram cu adevărat fericită să fiu mamă. Ion așa și nu și-a găsit de lucru.Așa era el la mine. Permanent dorea să deschidă afacerea proprie, nu accepta să lucreze pentru cineva.
Trăiam din banii aduși de Ion de la joburile part-time. Așa și nu și-a găsit un loc permanent de muncă. Ba lucra la șantier, ba la livadă, ba în alte locuri… Sinceră să fiu, mă iritam, dar îl cunoșteam foarte bine pe iubitul meu, așa că taceam și speram. Odată, a izbucnit iarăși un conflict între el și tatăl său, în urma căruia Ion a hotărât să locuim într-un apartament închiriat. Nu mai putea suporta să trăiască alături de tatăl lui și într-o zi Ion a spus: -Acum vom trăi altfel! La început am închiriat un apartament, apoi, iubitul și-a deschis propria afacere așa cum și-a dorit. Îi plăceau foarte mult mașinile și mai ales să le repare, așa că a închiriat un garaj nu departe de casă și a început să lucreze. Banii ne ajungeau. Mai târziu, am început să strângem bani pentru apartament și în cele din urmă l-am cumpărat. Ne-au ajutat și părinții mei un pic în planul financiar. Fiul crește și se dezvoltă, iar soțul își extinde afacerea, suntem în casa noastră iubită. Cu tatăl său Ion așa și nu comunică. Nu mă amestec, dar acum știu sigur că în orice situație trebuie să vă susțineți a doua jumătate și să sperați că totul va fi bine, ca și la mine.
