Eu și soția mea avem o fiică, Monica. În curând va împlini 3 ani. Ea crește o fată destul de obișnuită, însă are unele comportamente specifice. Monica noastră este foarte vulnerabilă și hiperactivă. Da, noi îi oferim mereu atenție, o ducem la specialiști care îi corectează comportamentul. Cu toate acestea ea este foarte capabilă, a început să numere foarte repede, vorbește excelent, învață poezii pe de rost. Desigur, am putea să numărăm pe degete diagnozele, dar eu și soția o credem o fată destul de sănătoasă și deșteaptă. Va crește din țipete și isterici.
Soția are un frate Nelu. El nu a fost prezent la nunta noastră, el era peste hotare atunci și așa și nu ne-am cunoscut. El și soția și-au exprimat dorința de a o vizita pe sora, să se mai apropie unul de altul.Ei plănuiau să stea o lună la noi.
Când Nelu și soția lui cu copii ne-au vizitat, se vedea foarte bine că aveau unele întrebări despre Monica. Gen, copii lor sunt foarte deștepți, sănătoși și mai dezvoltați decât ar trebui după vârstă, dar fiica noastră se pare că are probleme.
Trebuia să ne amestecăm când în timpul jocurilor sau conversațiilor auzeam cum copiii o numeau pe Monica, îi spuneau prostuță și se râdeau. Desigur am oprit asta. Nelu a spus ceva gen, la ce ne așteptam când copila într-adevăr nu este normală, las-o să se obișnuiască cu o astfel de atitudine. Eu și soția eram în disperare.
I-am propus lui Nelu să se mute la un hotel pe banii noștri. Ziua următoare mă sună soacra mea. Eu m-am speriat, dar știam că se atârnă bine față de mine,ca ginere, dar și pe Monica o iubește foarte mult.
Eram nevoit să-i povestesc cum a fost totul, deși trebuia să mă plâng pe fiul ei. Soacra mea este o femeie foarte înțeleaptă și cu experiență. Ea mi-a spus că nu va permite nimănui să-și numească nepoata inferioară sau cu dizabilități, chiar și propriului său fiu.
Iar dacă acesta este cazul, ea o va trimite pe soția mea cu Monica la un sanatoriu, deoarece copilul are nevoie de tratament.
