Prietena mea Cristina recent a trecut în anul 4 de facultate – Jurnalism și publicitate. Îi place foarte mult să ia interviuri, să scrie articole și alte lucruri similare.
Cristinei chiar i se potrivește această profesie. Căci ea este plăcută și deschisă în comunicare. Cu ea este foarte ușor și confortabil. Ea este prietenoasă și sufletul petrecerilor. Cu fiecare găsește limbă comună și atrage oamenii.
Cu jumătate de an în urmă Cristina a găsit de lucru de acasă. Ea lucra în calitate de manager de conținut. Compunea texte, articole pentru companii și se ocupa de paginile de pe rețelele sociale. Îi place acest lucru pentru că are o activitate de care se ocupă în condiții confortabile și primește de la asta bani.
Dar părinții și rudele ei nu cred la fel. Ei s-au obișnuit că munca trebuie să aibă loc de la ora 8 câte șase ore, cu două zile libere. Așa că ei au presupus că asta nu e muncă, de aceea nu o priveau cu seriozitate.
Erau de părere că Cristina nu se ocupă cu nimic, doar stă la calculator și se ocupă de prostii. Când le spune că este ocupată pentru că lucrează ei îi spun că nu este important și nu e un lucru serios, de aceea nu se va întâmpla nimic dacă se va distrage. Sau când ea obosește ei îi spun: ”Dar tu nu ai făcut nimic, toată ziua doar te joci pe calculator.”
Cristina deja s-a săturat să le demonstreze că nu este așa. Dar deja nu mai acordă atenție cuvintelor și faptelor lor. Ea înțelege că nu are sens să le explice pentru că ei au obiceiurile lor și părerea lor pe care nu o mai poți schimba.
Cristina a cunoscut un tânăr care o susține în toate ocupațiile și debuturile. El lucrează ca traducător, dar la birou. Dar cel mai important e să îți placă și să te simți confortabil, iar celelalte sunt doar niște nuanțe.
Cristina și Andrei formează un cuplu minunat care se iubesc cu adevărat. Iar părinții nu o mai presează la fel de mult cu munca, ci treptat privesc acest aspect mai serios, cu toate că încă au altă părere despre munca la distanță.
